„Cine e cel mai bun, ăla rămâne”. Sonia povestește cum arată în Olanda viața de student român cu două joburi

Sonia Căilean, 21 de ani, are două joburi, cel de technical support engineer și un internship. De luni până miercuri lucrează în orașul Delft și joia se întoarce la Groningen, o navetă de 236 de kilometri cu trenul. Muncește aproximativ 120 de ore pe lună și câștigă 15 euro pe oră, ceea ce înseamnă 1.800

Sonia Căilean, 21 de ani, are două joburi, cel de technical support engineer și un internship. De luni până miercuri lucrează în orașul Delft și joia se întoarce la Groningen, o navetă de 236 de kilometri cu trenul. Muncește aproximativ 120 de ore pe lună și câștigă 15 euro pe oră, ceea ce înseamnă 1.800 de euro lunar. La suma asta se adaugă și bonusurile. Internship-ul e plătit cu aproximativ 200 de euro pe lună.

Sonia Căilean în OlandaFoto: Cosmin Bumbut

„Toată lumea voia să plece”, spune Sonia Căilean, 21 de ani, studentă în anul III la Creative Media and Game Technologies la Hanze University of Applied Sciences în Groningen, nordul Olandei.

„Toată lumea zicea că e mai bună viața afară, e mai bună educația afară, e mai bun, e mai bun, e mai bun. Toată lumea, adică părinți, rude, prieteni, studenți, oameni care deja au plecat. La televizor, pe internet, toată lumea zice să pleci: «Dacă poți să pleci, pleacă»”.

Studiază programare, dar și management pentru jocuri video

Sonia studiază în Olanda tehnologii pentru jocuri video, o specializare care nu există în România și care include noțiuni de programare și de management.

Hanze University of Applied Sciences este cea mai veche și cea mai mare universitate de științe aplicate din nordul Olandei, cu o istorie de 226 de ani.

(foto: Cosmin Bumbuț)

Aproape 30.000 de studenți învață aici, iar universitatea le pune la dispoziție săli de studiu (inclusiv camere izolate fonic), săli de odihnă în care se pot reculege sau ruga, săli de sport, piscină, laboratoare și biblioteci. Informațiile de pe site-ul universității sunt în 24 de limbi, inclusiv în română.

În octombrie 2021, la o lună după ce a început facultatea în Olanda, Sonia s-a angajat ca technical support engineer la o companie care dezvoltă un adaptor prin care telefonul se conectează wireless la ecranul mașinii.

A muncit pe tot parcursul facultății, iar de anul trecut a început și un internship în Delft la Triumph Studios, o companie de jocuri video de strategie. În prezent, Sonia lucrează la Age of Wonders 4 și ține legătura cu comunitatea de playeri, urmărește feedback-ul lor și face bug testing ca să identifice problemele de programare.

(foto: Cosmin Bumbuț)

Ce face la job

De când are două joburi, cel de technical support engineer și internship-ul, Sonia e mereu ocupată. De luni până miercuri lucrează în orașul Delft și joia se întoarce la Groningen, o navetă de 236 de kilometri cu trenul.

Internship-ul, care va dura până în februarie, este obligatoriu, iar pe perioada lui studenții nu merg la facultate. În ultimul an (facultatea durează patru ani), trebuie să-și aleagă specializarea, iar Sonia vrea să facă programare pentru jocuri video de strategie.

Facultatea o costă 2.300 de euro pe an în Olanda

Muncește în jur de 120 de ore pe lună și câștigă 15 euro pe oră, ceea ce înseamnă 1.800 de euro, dar la suma asta se adaugă și bonusurile. Internship-ul e plătit cu 200 de euro pe lună.

Facultatea costă 2.300 de euro pe an și Sonia o plătește în rate. Chiar dacă părinții ei îi trimit lunar o sumă de bani, încearcă să nu se atingă de ei și să se întrețină singură. „La un moment dat, tata a rămas fără job și m-am întreținut 100% singură și am fost atât de mândră de mine. E o satisfacție foarte faină să știi că nu depinzi de nimeni.”

Locuiește singură într-o garsonieră mică, un privilegiu pentru un student în Olanda, țară care se confruntă cu o criză de locuințe. Chiria e 695 de euro pe lună, iar costurile se ridică la 730 de euro cu tot cu utilități.

(foto: Cosmin Bumbuț)

A căutat cazare câteva luni după ce a fost admisă la facultate și a găsit abia pe 31 iulie, cu o zi înainte să vină la Groningen. „Am prieteni care stau într-o cameră cu bucătărie comună, baie și duș pe hol și plătesc 400-500 de euro. Stau câte cinci-șase inși într-o casă.”

La 15 ani știa deja unde vrea să studieze

Sonia s-a născut la Arad într-o familie cu origini germane și a făcut grădinița și clasele I-VI în limba germană. În clasa a VII-a s-a transferat la liceul pedagogic pentru că voia să învețe mai bine limba engleză, apoi a intrat la Colegiul Național Moise Nicoară, unde s-a concentrat pe materiile ei preferate, matematica și informatica.

A început să se joace pe calculator la patru-cinci ani, iar în copilărie avea un PlayStation portabil roz în ediție limitată, adus din Germania, pe care juca Tarzan și The Lion King. Întotdeauna a avut voie să stea cât a vrut la calculator.

În clasa a III-a sau a IV-a, a descoperit Metin, pe care îl numește „cel mai tare joc din era balcanică”. „După aceea am început să joc League of Legends ca toată lumea, apoi Counter-Strike la școală la TIC (Tehnologia Informației și a Comunicațiilor – n.r.), apoi am variat. Acum nu mă mai joc nimic, cred că e defect profesional.”

(foto: Cosmin Bumbuț)

S-a născut și la început a învățat în Banat

Este fiica cea mare dintr-o familie cu doi copii (fratele ei are 14 ani), iar mama e profesoară la liceul de arte din Arad și tatăl lucrează de trei-patru ani ca inginer constructor la Londra. Părinții ei au încurajat-o de când era mică să studieze în străinătate. „De fiecare dată ei îmi zic: «Noi ne chinuim aici cât ne chinuim». Cred că strict la salarii se raportează totul, pentru că de fiecare dată e vorba despre cât sunt gazele, cât e curentul, cât e aia, cât e aia.”

Crede că părinții ei regretă că n-au plecat din România – tatăl ei a lucrat mulți ani în țară înainte să se ducă la Londra și era nemulțumit de venituri. Mama ei, care e profesoară, a participat la greva profesorilor din mai-iunie 2023, când cadrele didactice au cerut o creștere cu 25% a salariilor din educație.

La începutul clasei a IX-a, Sonia a mers împreună cu un grup de colege la Romanian International University Fair la Timișoara, unde erau prezente mai multe universități din România și din străinătate. Mulți colegi de-ai ai ei voiau să studieze în afara țării, la fel ca ea. „Puteai să mergi de la stand la stand, să întrebi, să vezi catalogul de oferte și ce programe au.”

Atunci a aflat despre facultatea Creative Media and Game Technologies din Groningen. La 15 ani știa deja unde vrea să studieze.

A făcut voluntariate

A aplicat la facultate în clasa a XII-a: la dosar au contat mediile, CV-ul cu activitățile extrașcolare, voluntariatul și rezultatele pe care le-a avut la olimpiadele de germană, arte și sport. Sonia a fost activă în perioada liceului și a făcut voluntariat la asociații care se ocupau de bătrâni și copii din comunități defavorizate și de mediu. În plus, a participat la workshopuri de programare, cum ar fi Girls in Tech, și la ateliere de artă, unde mergea cu mama ei.

(foto: Cosmin Bumbuț)

Crede că ritmul alert din liceu, când era multă materie de învățat la toate disciplinele, o ajută acum să se împartă între job, internship și facultate. Însă multe materii din școala românească i s-au părut învechite, cum ar fi Tehnologia Informației și a Comunicațiilor. „Ne învățau pack-ul de la Microsoft pe un Microsoft de la 1900 și nu găseam butoanele, pentru că era diferit de calculatoarele noastre de acasă.”

„Vreau să am o viață bună, o carieră faină și iau foarte în serios chestia asta”

Un sfert din colegii de la ea din clasă au plecat să studieze în Olanda și Germania. Prietena ei cea mai bună, studentă la Timișoara, se plânge că profesorii ei nu vin la cursuri. „[Profesorii] vorbesc urât cu ei, îi jignesc pe studenți – batjocură efectiv”, spune Sonia. „Am un prieten care stă o stradă mai încolo și el zicea: «Doamne, nici dacă eram sărac lipit pământului nu rămâneam în România să studiez. Căutam burse, numai să plec».”

Groningen este cunoscut în Olanda ca „Metropola Nordului” – orașul cu o istorie de 950 de ani este centrul cultural și economic din nordul țării. Studenții reprezintă un sfert din populația sa, fiind, din punct de vedere demografic, cel mai tânăr oraș din Olanda. Este renumit pentru viața de noapte, iar cluburile nu au ore de închidere.

Tinerii ies în weekend pe Peperstraat, în centrul orașului, unde sunt mai multe baruri și cluburi unul lângă altul, cu cocktailuri la prețuri speciale pentru studenți.

(foto: Cosmin Bumbuț)

Sâmbătă seara, Sonia merge la Sunny Beach împreună cu iubitul ei, Axel, un coleg de facultate suedez cu care e împreună de șase luni. Tinerii intră în mai multe cluburi de pe Peperstraat până găsesc muzica și atmosfera care le plac.

De când l-a cunoscut pe Axel, Sonia merge mai des în cluburi și la petreceri, deși ea n-a fost niciodată genul de tânără petrecăreață. „Vreau să am o viață bună, o carieră faină și iau foarte în serios chestia asta. Nu vreau să trag toată viața mea și să mă chinui.”

De ce trage tare

A remarcat o diferență de mentalitate între ea și Axel: în timp ce pentru el e firesc să studieze în Olanda fără ca acest lucru să însemne o presiune financiară pentru familia lui, plecarea Soniei din România a semănat mai mult cu o evadare pentru care familia ei a făcut un efort financiar.

Atunci când se referă la studenții care vin din țări vestice, prospere, Sonia vorbește despre „ei”. „Ei sunt mult mai lejeri, mai liniștiți și nu au atâtea probleme ca noi. Chiar vorbeam cu o prietenă din Bulgaria și ea zicea că ei n-au nimic de pierdut, ei au unde să se întoarcă. Dacă nu-i place în Olanda, se întoarce în Suedia și tot la fel de bine o duce, nu e ca în România. Nici prietena mea nu vrea înapoi în Bulgaria. E ca un fel de concurs aici, pentru că suntem atât de mulți studenți și atât de mulți est-europeni. Fie că lucrezi sau studiezi, se simte o competiție constantă: cine e cel mai bun, ăla rămâne.”

Sonia exclude orice posibilitate de a se mai întoarce vreodată să trăiască în România. „Am o viață foarte faină aici, pe care n-aș putea s-o am niciodată în România din niciun punct de vedere – nici financiar, nici educațional, nici emoțional.”

Vara asta a mers în România doar pentru că Axel a vrut s-o viziteze și să-i cunoască familia. De obicei, merge acasă o dată sau de două ori an. Deși are prieteni la Arad, i se pare că nu au unde să meargă și ce să vadă. „Primăvara trecută stăteam toți într-o parcare și povesteam. Aici mai mergi la un party, mai vizitezi orașe noi, pentru că transportul public e foarte OK. Sunt mai multe de văzut aici decât acasă.”

Îi lipsește familia, mai ales bunica germană, și îi e dor de clima și de mâncare de acasă. Când o întreb ce fel de mâncare îi lipsește din România, Sonia răspunde: „Șaorma cu de toate”.

Uneori urmărește Știrile ProTV ca să afle ce se mai întâmplă în țară, însă principalul canal de informare sunt convorbirile telefonice cu bunica ei. Pe Instagram urmărește Gen, știri, dar nu e la curent cu alegerile care vor avea loc anul acesta și nu știe dacă și cu cine va vota. „Pentru mine, ca român în diaspora, nu e neapărat important să votez. Eu știu că România nu-mi oferă absolut nimic – numai m-am născut și am crescut acolo. Eu am plecat cu prima ocazie.”

Obiectiv România
Obiectiv România
Articles: 1604

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *