Să-l cunoaștem pe românul care a înregistrat sunetele deșertului pentru Dune 2: „Tuaregii m-au ajutat să găsesc locațiile perfecte”

​Dacă pe lângă imagine și poveste ați fost impresionați și de sunetul din „Dune 2”, trebuie să știți că în echipa care s-a ocupat de această parte esențială a filmului a fost și românul George Vlad. Rolul acestuia a fost să-i dea o voce deșertului de pe Arrakis. George Vlad a înregistrat sunetele deșertului pentru

​Dacă pe lângă imagine și poveste ați fost impresionați și de sunetul din „Dune 2”, trebuie să știți că în echipa care s-a ocupat de această parte esențială a filmului a fost și românul George Vlad. Rolul acestuia a fost să-i dea o voce deșertului de pe Arrakis.

George Vlad a înregistrat sunetele deșertului pentru Dune 2Foto: Arhiva personala

„Dune 2” a fost lăudat ca fiind cel mai bun SF al anului, „un film ca niciun alt blockbuster”, o capodoperă cinematografică. Cei care au mers să-l vadă în cinematografe au fost impresionați, nu doar de ce au văzut, dar și de ce au auzit, muzica și sunetul.

Puțini știu însă că un român a făcut parte din echipa „Dune 2”, iar rolul său a fost acela de a da „o voce” deșertului de pe Arrakis.

George Vlad călătorește prin toată lumea pentru a înregistra sunetele naturii, iar pentru „Dune 2” a organizat o expediție în Sahara. În trecut, el a mai contribuit și la documentarul BBC „Planet Earth 3”, iar la Hollywood este implicat în cel puțin încă un proiect cinematografic de amploare, care va fi finalizat în acest an.

Conturile sale de Instagram și YouTube sunt apreciate de cei pasionați de natură și călătorii.

HotNews.ro a stat de vorbă cu George Vlad pentru a ne povesti mai multe despre experiența de la „Dune 2”, dar și despre ce înseamnă mai exact să înregistrezi sunetele naturii și cum ajungi să faci asta la cel mai înalt nivel.

„A fost un vis să contribui la una din seriile prezentate de David Attenborough”

Ce te-a inspirat să devii inginer de sunet și de unde pasiunea pentru a înregistra sunete din natură?

George Vlad: Am fost foarte interesat, chiar obsedat de sunete toată viața. Am crescut la țară cu bunicii într-un sat din Moldova și de la ei am învățat respectul pentru natură.

Accesul la sălbăticie și libertatea de a explora dealuri, păduri, munți etc. m-au marcat profund de la o vârstă fragedă. Îmi amintesc cu plăcere cum stăteam în grădină și ascultam corbi, ciocănitori, pițigoi și alte vietăți.

În adolescență am devenit pasionat de muzica electronică și m-am învățat singur să produc sunete utilizând computere și software.

Prin 2010, după mai mulți ani de muncă pe șantiere în Italia, Franța și Belgia, am reușit să strâng destui bani ca să-mi fac un mic studio și am început să lucrez ca freelance sound designer în Iași.

În 2013 am fost invitat să studiez sound design în Edinburgh, în paralel cu munca de freelance. Nu mult după asta am realizat că munca și studiul mă țineau în studio și câte 100 de ore pe săptămână, până când am avut un breakdown de la stress. Ca să-mi revin am decis să mă întorc în natură, să merg pe coclauri, în sălbăticie, și să fiu mai atent la semnalele pe care corpul mi le trimite.

Am început să merg în mici excursii prin Europa o dată la câteva luni. De acolo am progresat spre expediții mai ambițioase în Africa, Asia, America de Nord și de Sud. Anul trecut, de exemplu, am fost în Statele Unite, Chile, România, Algeria, Kenya, Singapore, Indonezia, Zambia, Botswana și Zimbabwe. Am planuri și mai mari pentru viitor.

Fiind pasionat de natură, cred că a fost un vis devenit realitate să faci parte din echipa pentru „Planet Earth 3”, prezentat și narat de sir David Attenborough. Cum s-a întâmplat acest lucru?

A fost într-adevăr un vis să contribui la una din seriile prezentate de David Attenborough. Anul trecut am primit un email de la un sound editor care lucra la episodul cu păduri din „Planet Earth 3”. El ascultase înregistrările de pe canalul meu de YouTube și m-a întrebat dacă sunt dispus să le ofer o licență, pentru că nu aveau destul material din teren. Bineînțeles că am fost foarte fericit să contribui și vom colabora în continuare la alte proiecte.

„În deșert, nisipul ajunge și în cele mai bine protejate locuri, și echipamentele sunt vulnerabile”

„Dune 2” este deja numit „cel mai bun SF al anului”, o capodoperă, iar foarte mulți dintre cei care l-au văzut s-au arătat impresionați de sunet. Povestește-ne cum ai ajuns să faci parte din echipa de sunet pentru „Dune 2”?

Anul trecut, când mă pregăteam de nuntă, am fost contactat de Dave Whitehead, un sound designer și supervising editor care m-a inspirat de când am început să muncesc în domeniu.

În email mi-a zis că lucrează la un proiect fain, a cărui acțiune se petrece în deșert, și știa că eu fusesem în expediții în Danakil, Namib, Kalahari, Oman, Atacama etc. Nu prea aveam mult timp la dispoziție, dar când am auzit la ce proiect lucrează nu am putut să refuz oferta. Câteva luni mai târziu eram în expediție în Algeria, la granița cu Libia și Niger.

Cum a fost experiența de lucru la un proiect atât de complex precum „Dune 2”?

A fost un vis devenit realitate, fără exagerare. Dave Whitehead și Richard King sunt la vârful carierei lor și au lucrat la filme cu care generații întregi au crescut – și Richard King are patru premii Oscar pentru sunet!

Prin comparație, pentru mine era doar al doilea proiect la Hollywood și e ușor de înțeles de ce mă simțeam ca un impostor. La început am fost cam nesigur, dar după câteva discuții cu ei mi-am revenit și m-am concentrat pe munca mea.

Nu a fost ușor să organizez expediția în Algeria, dar fiind obișnuit cu birocrația din România și din alte țări africane până la urmă am reușit să iau viza și să intru în țară.

În Sahara am lucrat cu localnici tuaregi, care m-au ajutat să găsesc locațiile perfecte pentru înregistrări și să supraviețuiesc în deșert. Comunicarea a fost cam dificilă, pentru că franceza mea e cam slăbuță și ei nu vorbeau engleză.

Care au fost principalele provocări pe care le-ai întâmpinat în procesul de înregistrare și mixare a sunetului pentru film?

La un proiect uriaș ca „Dune”, echipa de sunet e mare și fiecare e specializat în rolul său. Eu m-am ocupat doar de înregistrări efecte, așa că nu pot spune nimic despre mixare.

În deșert a fost dificil să lucrez, pentru că în timpul zilei temperatura ajungea la 45 de grade. A trebuit să lucrez mult dimineața, înainte să răsară soarele, așa că mă trezeam pe la 3-4 și lucram pe întuneric, cu lanterna.

Astfel am reușit să scap și de muște, care au fost o adevărată problemă, în special când încercam să înregistrez sunete de pași, mișcări în nisip ș.a.m.d.. Cum nu am făcut duș mai mult de o săptămâna, mă găseau imediat fără probleme.

Pentru sunete ambientale ca vânt și liniște în deșert, a fost mai ușor. M-a ajutat mult faptul că am experiență la înregistrări de lungă durată.

Poți împărtăși câteva secrete sau tehnici specifice pe care le-ai folosit pentru a crea efecte sonore captivante în „Dune 2”?

Singurul aspect tehnic mai complicat a fost să protejez microfoanele și echipamentele de nisip. În deșert, nisipul ajunge și în cele mai bine protejate locuri, și echipamentele sunt vulnerabile.

Am avut probleme cu mulți ani în urmă în Namibia și mi-am învățat lecția. De data asta am luat multe dry bags și sisteme windshield pentru microfoane și nu am avut deloc probleme. În rest a trebuit să mă bazez pe experiență și să petrec mult timp ascultând sunetele deșertului.

Există vreo scenă anume în „Dune 2” care ți-a pus la încercare abilitățile și creativitatea în mod deosebit în ceea ce privește sunetul?

Cel mai complicat a fost să înregistrez vânt în zone exterioare aproape de stânci și munți. Vântul în sine nu face sunete, doar atunci când interacționează cu obiecte și forme de relief. De cele mai multe ori, sunetul este foarte delicat și dificil de înregistrat, mai ales că energia vântului poate distorsiona microfoanele foarte ușor.

În munții Tassili N’Ajjer sunt multe zone din astea stâncoase, cu canioane și peșteri, așa că am reușit să aleg perspectivele potrivite după multe zile de explorări.

În general a fost mai ușor să lucrez la Dune decât la alte proiecte, precum „Mufasa The Lion King” (n.r. – film Disney care va avea premiera în decembrie, anul acesta) sau „Horizon Forbidden West” (n.r. – joc video). Deșertul e mai ușor de înregistrat decât anumite animale sau ploaia în junglă, de exemplu.

FOTO: Arhiva personală / George Vlad

Cum colaborați cu regizorul și echipa de producție pentru a asigura că viziunea lor artistică este reflectată corespunzător în sunetul filmului?

Asta a fost treaba lui Dave și Richard. Din discuțiile mele cu ei am înțeles cam ce vrea Denis Villeneuve – un sunet foarte realistic și verosimil, pentru ca spectatorii să perceapă filmul ca și cum o echipă de documentar ar fi fost pe Arrakis.

Ce tehnologii sau echipamente specifice ai folosit pentru a obține sunetul din „Dune 2”?

Am folosit recordere Sound Devices Mixpre II și Zoom F6, microfoane Sennheiser MKH8020 și Schoeps MK2, protecție de vânt Rycote și urechi George Vlad.

Cum crezi că sunetul contribuie la experiența generală a spectatorului și la impactul emoțional al filmului, în special într-o producție de amploare precum „Dune 2”?

Contribuția sunetului la orice proiect de media e masivă, de la înregistrări ambientale și efecte, până la voci și muzică. Dacă imaginea spune o poveste, sunetul adaugă emoție. Acest lucru este valabil cu atât mai mult la un proiect de așa amploare, care va fi vizionat și analizat cadru cu cadru și secundă cu secundă de milioane de oameni.

Pentru mine, cel mai important aspect a fost ca spectatorii să creadă că ce văd pe ecran e real și să fie transportați în universul Dune.

Care sunt lecțiile pe care le-ai învățat din experiența lucrului la „Dune 2” și cum vor influența acestea muncă ta ulterioară?

Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat lucrând la „Dune 2” e că munca și pasiunea sunt recunoscute și răsplătite într-un final. Acum 15 ani, când am început să lucrez în domeniu, eram foarte bucuros că cineva este dispus să mă plătească pentru a face ceea ce mie îmi place mai mult, indiferent de proiect.

Nu am avut niciodată dubii că asta e carieră pe care mi-o doream, și am făcut multe sacrificii pentru profesie. Nu m-am oprit niciodată din învățat și experimentat și am făcut mulți pași mici, care într-un final au rezultat în realizări mult mai mari.

„Din păcate, nu sunt multe locuri în care se poate învață sound editing sau sound design în România”

FOTO: George Vlad/ Arhiva personală

De ce filmele românești au un sunet atât de prost?

Nu prea mă uit la filme românești și nu știu cum stau la capitolul sunet. Din păcate, nu sunt multe locuri în care se poate învăța sound editing sau sound design în România. Acum 15 ani era o singură școală în București, dar din ce am văzut eu atunci, se concentrau mai mult pe inginerie de sunet și muzică electronică.

Cred că trebuie să încurajăm studenții și tinerii să urmeze calea asta prin crearea de cursuri la facultăți și prin angajarea profesorilor cu experiență serioasă în domeniu.

E o adevărată plăcere să te uiți pe pagina ta de Instagram și să asculți sunetele pe care le-ai postat pe pagina de YouTube. Care a fost cel mai exotic sau dificil loc în care ai călătorit pentru a înregistra sunete din natură? Și cum îți alegi ce urmează să înregistrezi, pe ce criterii?

Mulțumesc! Locuri mai dificile sunt, în general, pădurile ecuatoriale. În Gabon am fost atacat de un mascul de gorilă, în Borneo am fost urmărit de un urangutan, în Sumatra am luat viermi intestinali și niște ciuperci pe piele, și lista continuă.

Efortul necesar pentru a găși locuri bune de înregistrat este imens. Nu în ultimul rând, o astfel de expediție costă enorm și de multe ori trebuie să angajez numeroși oameni ca să mă ajute.

Dar toate astea fac parte din job, și nu mă pot plânge. În general am o listă de 20-30 de locuri în care vreau să merg, și în orice moment planific trei-patru expediții. Ca și criterii, în principal, vreau să fiu departe de sunete cauzate de oameni – trafic, avioane, industrie etc.

Obiectiv România
Obiectiv România
Articles: 1274

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *