Fumatul, consumul de alcool, dependența de jocuri de noroc sau dependența de droguri – în toate aceste cazuri, vorbim despre adicții. Contrar a ceea ce cred mulți dintre noi – că cei care suferă de adicții nu au suficientă voință pentru a renunța la ele – acesta este doar un mit, iar o adicție este, de fapt, o boală psihică, spune Cătălina Constantin, psiholog clinician și directorul Centrului Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog: „Adicția este o boală psihică. Oamenii care suferă de adciție sunt niște oameni bolnavi. Nu este vorba despre lipsă de voință și, mai ales, nu este vorba despre faptul că ei pot, dar nu vor. Este o situație foarte complexă.”
AdicțieFoto: Katarzyna Bialasiewicz | Dreamstime.com
Tratamentul pentru o adicție durează, în mod normal, 2 ani, însă nu te vindecă propriu-zis de adicție, ci doar te ajută să devii abstinent: „Dependent rămâi toată viața, creierul tău s-a modificat și rămâi dependent. Ceea ce poți să faci este să rămâi abstinent”, arată psihologul Cătălina Constantin.
Ce sunt adicțiile și cum ne afectează: „Te afectează pe toate palierele minții”
Înainte de toate, psihologul Cătălina Constantin spune că a încercat să găsească o definiție pentru sănătatea mintală, chiar dacă mărturisește că nu știe cât de adecvată este: „Suntem sănătoși mintal în momentul în care ne dăm seama care este zona noastră de echilibru, ne dăm seama când ieșim din zona noastră de echilibru și suntem în stare să facem toate acele demersuri ca să ajungem din nou în stare de echilibru. Adică: dacă avem o suferință, oricare ar fi ea, suntem în contact cu noi înșine, știm ce nevoie avem, cine suntem în mare parte și ce avem de făcut. În acel moment ne ducem către zona în care putem găsi ajutor – fie la noi înșine, fie la cei din jurul nostru – și facem tot ce stă în puterea noastră ca să reajungem în starea de echilibru.”
Chiar dacă cei mai mulți dintre noi nu o percep așa, o adicție reprezintă o boală psihică, subliniază Cătălina Constantin: „Adicția este o boală psihică. Oamenii care suferă de adicție sunt niște oameni bolnavi. Nu este vorba despre lipsă de voință și, mai ales, nu este vorba despre faptul că ei pot, dar nu vor.”
Cătălina Constantin, psiholog clinician și directorul Centrului Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog
O adicție reprezintă o situație „foarte complexă”: „Când suferi de boala aceasta, te afectează pe toate palierele minții tale”, spune psihologul Cătălina Constantin:
- pe partea de sănătate fizică – dacă luăm, spre exemplu, alcoolul, toată lumea știe despre alcool că cine suferă de această dependență are probleme cu ficatul și nenumărate alte probleme. Sevrajul de alcool reprezintă o situație extrem de vulnerabilă și poate avea risc de deces, dacă alcoolul este oprit brusc, fără să fi făcut toate demersurile necesare.
- pe partea personală, în ceea ce privește activitatea profesională, activitatea de zi cu zi, a avea prieteni, a fi un membru funcțional al familiei sau grupului din care faci parte
- pe partea socială – ați văzut foarte multe persoane care sunt la limita sărăciei sau dincolo de ea. O mare parte dintre ei au probleme cu adicțiile.
Cine sunt oamenii care ajung să sufere de adicții: „E ca o gripă a sufletului”
Cine sunt oamenii care suferă de adicții? Ei sunt, de obicei, persoane „care fie au alte probleme de sănătate – în special de sănătate mintală – fie au fost expuși la niște comportamente care au fost validate”.
Ce înseamnă aceste comportamente care au fost validate? „Adică dacă mama și tata fumează, nu are cum să fie atât de nasol să fumezi. Prietenii mei cei mai buni consumă marijuana sau consumă etnobotanice și par atât de cool, sunt 5 milioane de fumători, sunt milioane de consumatori de alcool – iar alcoolul se consumă la cele mai importante evenimente din viața noastră – de Crăciun, de Paști, de ziua noastră, de căsătorie, de înmormântare. Atunci, nu are cum să fie atât de rău. Și, mai ales, atunci când consumi un pahar de alcool, scade cenzura: nu mai pare atât de grav să îl consumi și pe al doilea, și pe al treilea și așa mai departe. Și se poate ajunge la starea de beție sau chiar la comă alcoolică.”
Adicțiile apar și datorită faptului că le percepem ca pe obiceiuri care ne ajută să facem față problemelor sau ca pe recompense, mai spune psihologul: „Așadar, oamenii care suferă de adicție fie au niște probleme psihice și, cu anumite substanțe, știu să facă față probă problemelor pe care le au, fie au învățat niște comportamente, iar comportamentele pe care le-au învățat par că sunt în regulă, pentru că sunt validate de persoane importante din viața lor, fie sunt niște situații de viață atât de vulnerabilizante încât singurul anestezic pe care îl văd este să se anestezieze cu comportamentele sau consumul respectiv. Gândiți-vă că noi avem un sistem de supraviețuire care este incredibil de bine pus la punct. Spre exemplu, dacă vă este sete și o perioadă de timp nu aveți acces la apă, când ajungeți să beți apă dispare starea de disconfort și apare starea de liniște și de plăcere. Este sistemul nostru de recompensă prin care noi suntem recompensați că am făcut un comportament care ne ține viață.”
Toate adicțiile, inclusiv cele care țin de jocurile de noroc și de ecrane, „accesează acest sistem de recompense, păcălesc și ajungem să credem că consumul respectiv sau comportamentul respectiv ne va ține în viață, ne va duce bunăstare, ne va ajuta să avem o calitate a vieții”.
Dependență de telefon / Foto: Giuseppe Lombardo | Dreamstime.com
Adicțiile sunt, de multe ori, obiceiuri de care nici măcar nu avem nevoie, mai spune directorul Centrului Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog: „Spre exemplu, mâncăm când suntem supărați sau în depresie sau mâncăm în situațiile sociale, deși nu ne este foame. Avem cu adevărat nevoie de alcool? Alcoolul etilic este o substanță care nu există în organism, nu avem nevoie de ea. Dar o consumăm în diverse momente asociate cu situații placute sau, dacă sunt supărat și beau un pahar de alcool, mă simt mai bine. Dacă am avut o zi cu maximă încordare, beau un pahar de alcool și mă simt mai bine. Pentru că alcoolul ce face? Printre altele, relaxează mușchii, iar eu mă simt mai bine și asociez aceste efecte cu starea mea de bine.”
În plus, „noi mai avem niște principii după care funcționăm: minim efort și maxim efect; sau evit durerea și caut plăcerea. Când trag un fum de țigară, țigara conține printre cele 3.000 de substanțe toxice care provoacă cancer și o substanță care este singura adictivă: nicotina. Când inhalez fumul de tutun, în 7 secunde, nicotina ajunge la nivel cerebral și descarcă dopamină, adică hormonul fericirii. Dacă sunt supărată și nervoasă, am de ales între a mă duce să mă plimb – și asta descarcă dopamină, dar durează jumătate de oră – sau trag doua fumuri de țigară și în 7 secunde am obținut efectul. Cu cât consedințele sunt mai îndepărtate în timp, cu atât voi face alegerea care mi se pare mai ușoară.”
Multe dintre persoanele cu adicții suferă de o „gripă a sufletului” și sunt predispuse la idei și comportamente suicidare, mai spune Cătălina Constantin: „Imaginați-vă că aveți gripă și că vă dor toate, că nu vă puteți concentra, nici măcar să vă uitați la un film, că aveți febră. Gândiți-vă cât de mult impactează toate acestea corpul. Pe lângă toate astea, aveți și un fel de „gripă a sufletului”, în care nu vă puteți concentra, nu puteți dormi, sunteți tot timpul cu frică, vă simțiți vinovați, vă simțiți inadecvați, vă uitați în oglindă și urâți ceea ce vedeți. Acesta este tabloul cu care se confruntă o persoană care suferă de adicție – și vorbesc aici și despre adicții mai grele. Adicția de tutun oamenii o plătesc în general după vârsta de 50 de ani, când fac boli care nu mai pot fi vindecate, până atunci ei sunt păcăliți că sunt bine. Dar când este vorba despre adicție de alcool, de droguri sau de alte substanțe psihoactive, sau de jocuri de noroc, ideile suicidare și comportamentele suicidare sunt acolo aproape tot timpul.”
Dependență de tutun / Foto: Hayati Kayhan | Dreamstime.com
O persoană cu adicție are nevoie de „tot ajutorul din lume”, fără să fie judecată
O persoană cu adicție se află „într-o situație greu încercată” și are nevoie de tot ajutorul din lume, fără să fie judecată, subliniază psihologul Cătălina Constantin.
În primul rând, o astfel de persoană ar trebui să fie educată în legătură cu ceea ce se întâmplă în ceea ce privește consumul de substanțe: „Mulți dintre ei știu mai multe decât noi în legătură cu substanțele care sunt pe piață, dar mai ales ar trebui ajutați să dezvolte abilități de a spune „nu” în momentul în care cineva îi invită să consume sau să facă un comportament de risc și îi învață cum să identifice persoana de la care să ceară ajutor când au ajuns într-o situație problematică și au nevoie de ajutor.”
O altă problemă este că marea majoritate a tinerilor nu spun că trec printr-o astfel de situație. De ce? De frică. „Și este o frică care nu are întotdeauna legătură cu realitatea. Și atunci, avem nevoie să identificăm ce facem cu frica aceasta, cum spunem ce s-a întâmplat și cum cerem ajutor.”
Un alt serviciu de care avem nevoie în abordarea adicțiilor este acela ca un cadru medical să își dea seama că cineva are o problemă legată de un consum și să trimită pacientul respectiv către un specialist în domeniu, spune Cătălina Constantin: „Și cum fac asta? Marea majoritate a specialiștilor care lucrează cu persoanele cu probleme de adicție au nevoie să știe niște chestii foarte importante. Nu judec, nu judec omul respectiv, nu îl ameninț că o să pățească, o să facă, o să dreagă. Trebuie să comunic cu el într-un mod eficient, folosind toate acele instrumente eficiente în comunicare – atenție activă, întrebări deschise, ascult, feedback constructiv – spun ce face bine, ce ar putea să îmbunătățească și cum și fac recomandarea – mă asigur că nu i-am dat doar o recomandare în vânt și îl trimit țintit către specialiști pe care îi cunosc și cu care iau legătura.”
Cine ar trebui să facă asta? „Toți medicii care vin în legătura cu vin în contact cu persoane care suferă de adicții sau au comportament la risc, cadrele didactice, oamenii care lucrează în serviciile sociale și preoții.”
Ce se întâmplă după acest lucru? „Persoana care suferă de adicție trebuie să meargă la un specialist în sănătate mintală, la un psihiatru – cel mai adesea, eu recomand ca primul pas pe care o persoană care suferă de adicție să îl facă este să meargă la psihiatru. Este foarte important să meargă mai întâi la psihiatru, iar psihiatrul îl evaluează și prescrie sau nu tratament medicamentos, după care urmează intervențiile psihoterapeutului și intervențiile asistentului social – acolo unde este cazul – intervențiile făcute în comunitate: ambulator, serviciile de psihiatrie comunitară, pe care noi nu le avem încă, da o să le avem.”
Dependență de alcool / Foto: Nikola Spasenoski | Dreamstime.com
În cazul în care cineva a urmat tratamentul dat de psihiatru și a ieșit din consum și din sevraj, acest lucru nu înseamnă însă că a rezolvat complet problema: „Deși adicția este o boală psihică, de cele mai multe ori, ea reprezintă un simptom: ai ajuns să consumi din cauză că ori ai și alte probleme de sănătate, ori ai alte probleme existențiale – precum o familie toxică, ai abilități reduse de a face față mediului stresant în care locuiești, nu ai resurse. Nu vorbesc aici doar despre resurse materiale, ci despre faptul că nu ai prieteni, nu ai un sistem de suport care să îți fie benefic și să te simți important și să te simți util în grupul în care trăiești. Și atunci, ai nevoie de intervenții complex. În România, în momentul acesta, nu avem comunități terapeutice care să ofere serviciile complete: medicale, psihologice și sociale. În sistemul de stat nu există niciunul. În sistemul particular, am știință de unul singur care oferă toate aceste lucruri.”
Tratamentul pentru adicție durează 2 ani, însă nu te scapă de dependență, ci doar te poate face abstinent: „Tratamentul durează 2 ani. De tratament medicamentos este posibil să nu fie nevoie atât de mult timp, depinde de la caz la caz. Dar în 2 ani ai nevoie să îți vindeci creierul și să îți dezvolți abilitățile de a face față vieții de zi cu zi.”
Un alt lucru de care au nevoie acești oameni „este acela că după ce au terminat tratamentul corect instituit, multidisciplinar, trebuie să țină legătura cu echipa medicală și să vină din când în când la o evaluare. O dată pe an, o dată la 2 ani, este foarte important. Și să știe că în momentul în care a ajuns într-un punct vulnerabil al vieții lui – un accident de mașină, ți-ai pierdut slujba, ți-a murit cineva drag, ai divorțat – sunt evenimente traumatice care se întâmplă în viața noastră. Iar când ai ajuns într-un astfel de moment, la cine apelezi? Care sunt specialiștii la care te duci să te ajute să treci peste acest moment? De ce? Pentru că poate marea majoritate a celor din jur tău poate că pot să facă față unor astfel de evenimente, dar tu ești o persoană deja vulnerabilă. Dependent rămâi toată viața, creierul tău s-a modificat și rămâi dependent. Ceea ce poți să faci este să rămâi abstinent. Sau sunt unele situații în care poți să rămâi în consum controlat – adică să consumi o dată la 3 luni, de două ori pe an sau o dată la 5 ani.”
„De aceea, înainte să puneți gura de curiozitate tot ceva, gândiți-vă că există o probabilitate de peste 90% să ajungeți într-o astfel de situație în care pierdeți tot, trebuie să dați reset și s-o luați de la capăt cu niște resurse puține și cu foarte multă suferință”, este sfatul Cătălinei Constantin.
Ce oferă în acest moment România în domeniul tratării adicțiilor și ce ar trebui să mai ofere
Ce servicii oferă în acest moment România pentru persoanele care vor să se trateze de o adicție?
În primul rând, detecție: „Dacă vă duceți la un doctor sau sunt medici care vă pot îndruma către psihiatrie, după ce vă spun că aveți o problemă. Din păcate, acest lucru se face într-un mod pasiv, nu este un lucru făcut în mod proactiv. La psihiatrie, toți psihiatrii știu să trateze sevrajul. Există doar câteva centre unde se poate face lucrul acesta în mod organizat, dar în general, în orice secție de psihiatrie, profesioniștii sunt suficient de competenți încât să vă ajute”, spune psihologul Cătălina Constantin.
Apoi, există posibilitatea ca medicii să prescrie ședințe de psihoterapie decontate prin Casa de Asigurări de Sănătate – 12 dintre ele sunt gratuite și ele pot fi replicate, arată directorul Centrului Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog.
„Și există posibilitatea ca, la un moment dat, să aveți nevoie de niște analize suplimentare și, dacă sunteți asigurați, aceste lucruri se întâmplă tot în mod gratuit.”
Cam asta este „ce poate face în acest moment sistemul de stat”.
Ce și-ar dori însă Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog să se întâmple, pe lângă aceste lucruri?
Persoană cu adicție / Foto: Katarzyna Bialasiewicz | Dreamstime.com
„La nivel de infrastructură, ne dorim niște instituții medicale de sănătate mintală actualizate la standardele europene și am început deja să facem demersuri în acest sens. La nivel de profesioniști, deja s-a dat un Ordin de ministru pe medicina de adicție și au început cursuri la Iași, dar eu îmi doresc să avem cursuri pentru toată echipa multidiciplinară. Și să avem cursuri pentru toți medicii care vin în contact cu persoane care suferă de adicții, pentru că acești oameni au și alte boli – ajung la internist, la gastroenterolog, la ortoped, ajung în orice fel de specialitate, iar medicii au nevoie să știe cum anume să abordeze lucrul acesta. Spre exemplu, o persoană care consumă droguri va avea nevoie de un altfel de management al durerii, pentru că este altfel situația. Lucrurile sunt extrem de complexe și avem nevoie de specialiști bine pregătiți”, spune directorul centrului.
Un alt lucru pe care îl avem de făcut „este să creăm sistemul de servicii – și îmi doresc foarte mult să avem centre regionale și centre județene, mai târziu, pare să fie capabile ca în regim de ambulator să ofere servicii pentru persoanele care suferă de adicții și de familiile lor. Și îmi doresc foarte mult să avem servicii de psihiatrie comunitară”.
Și mai există un element extraordinar de important în gestionarea problemei adicțiilor, spune Cătălina Constantin: comunitatea. „Fiecare dintre noi este direct responsabil pentru propria viață. Este imperios necesar să facem tot ceea ce este bine pentru noi, respectând criterii de etică, deontologie, morală și valoare. Dacă vrem să facem parte dintr-o comunitate, pentru că suntem responsabili pentru propria viață, suntem obligați să ne ajutăm semenii. O persoană vulnerabilă și o persoană care suferă și de adicție este responsabilitatea comunității, nu a statului.”
„Pentru asta avem nevoie să încetăm să dăm cu pietre în ei, avem nevoie să încetăm să îi judecăm, avem nevoie să învățăm să îi ajutăm – pentru că, doar pentru că noi considerăm că ei au nevoie de ajutor, nu înseamnă că ei sunt pregătit să primească ajutorul respectiv. Și suntem responsabili să învățăm aceste lucruri: să ne învățăm drepturile, să știm drepturile lor și să le întindem o mână de ajutor. Pentru că doar așa vom putea avea o comunitate în care să trăim decent, să putem să ne dezvoltăm și să merite să fim pe acest pământ”, afirmă psihologul.
Recomandarea psihologului Cătălina Constantin, în special pentru persoanele tinere: „Fiți deștepți! Oricine poate să consume, oricine poate să cadă pradă impulsului, să nu se gândească doi pași mai departe, la consecințe. Fiți deștepți și fiți buni: ajutați-i și pe cei din jurul vostru care nu pot fi atât de deștepți la momentul respectiv, pentru că nu în fiecare moment al vieții noastre putem să fim într-o stare optimă. Dacă vi se permite să ajutați, ajutați. Și mai întâi ajutați-vă pe voi și fiți deștepți. Aceste substanțe vă păcălesc și vă duc într-o zonă aurie și luminoasă care de fapt nu există. Ori de câte ori veți consuma, veți lua din sufletul vostru, din sănătatea voastră, din viața voastră, din resursele voastre și veți băga în buzunarele altora.”
Foto: Dreamstime.com.
