„Cel mai mare partid rusesc nu este Rusia Unită, ci Rusia Pasivă. E vital pentru oameni să fie apolitici”. O disidentă în exil descrie amploarea represiunii lui Putin și spune de ce se teme totuși Kremlinul

Rusia lui Vladimir Putin are cel mai mare număr de deținuți politici de la Leonid Brejnev încoace și condamnări pentru disidenți ca pe vremea lui Iosif Stalin, într-un moment în care regimul este determinat să instaureze frica în toate regiunile țării, iar oamenii încearcă să se adapteze și să supraviețuiască, a explicat într-un interviu pentru

Rusia lui Vladimir Putin are cel mai mare număr de deținuți politici de la Leonid Brejnev încoace și condamnări pentru disidenți ca pe vremea lui Iosif Stalin, într-un moment în care regimul este determinat să instaureze frica în toate regiunile țării, iar oamenii încearcă să se adapteze și să supraviețuiască, a explicat într-un interviu pentru HotNews.ro Natalia Arno, președinta fundației Rusia Liberă, aflată în exil. Dar atunci când găsesc oportunitatea, rușii încearcă să protesteze. Societatea nu este atât de adormită cum crede lumea, iar regimul o știe mai bine decât oricine, a mai spus Arno.

Vladimir PutinFoto: Sefa Karacan / AFP / Profimedia Images

  • Natalia Arno, președinta fundației Rusia Liberă, a plecat din Rusia în 2012, sub amenințare, și trăiește acum la Washington, de unde a vorbit cu Hotnews.ro.
  • Anul trecut, ea a anunțat că a fost victima unei presupuse otrăviri, cu simptome asemănătoare cu cele ale lui Vladimir Kara-Murza, un alt proeminent opozant al lui Putin, aflat acum în închisoare.
  • Arno a oferit o imagine a represiunii de amploare pe care regimul Putin o desfășoară în întreaga Rusiei, subliniind în același timp că rușii mai găsesc resurse pentru a protesta.
  • Activiștii ruși în exil încearcă în tot acest timp să se cordoneze, să susțină disidența din țară și cauza ucraineană, a explicat activista.
  • Cel mai bun scenariu pentru Rusia, dar și pentru Ucraina, este ca o schimbare să fie pusă în aplicare de rușii pro-democrație, a mai spus ea.

Oficial, alegerile din martie i-au adus lui Vladimir Putin încă un mandat, dar ideea că „rușii l-ar fi reales pe președinte este cel mai fals titlu de știre posibil”, a explicat Natalia Arno.

„Ar fi cea mai mare greșeală a oricărei instituții media occidentale să spună că poporul rus îl susține pe Putin sau că rușii l-au reales pe Putin cu 87%”, a spus activista, subliniind că „ceremonia” organizată de autoritățile ruse nu poate purta numele de „alegeri”.

„A fost o ceremonie electorală, un circ, un carnaval electoral”, a spus ea.

Arno a observat că „alegerile nu au fost libere și corecte în toți cei 25 de ani ai guvernării Putin”, dar că lucrurile s-au înrăutățit chiar mai mult în ultimul timp.

De la adunarea de voturi greu de verificat din teritoriile ucrainene ocupate la distrugerea instituției de observare a alegerilor, Kremlinul a folosit toate strategiile posibile pentru a elimina orice șansă de corectitudine a scrutinului, a spus activista.

„Un alt lucru a fost introducerea votului electronic, care nu este deloc o măsură progresistă, ci doar un alt instrument pentru falsificări”, a explicat ea, subliniind că acesta a fost introdus în regiuni și în secții de votare în care în mod tradițional a existat un vot de protest, împotriva partidului de guvernământ sau a președintelui Putin.

În cele din urmă, rezultatul final nu înseamnă nimic. „Este doar ceea ce a vrut Putin. Nu se află nimic în spatele acestor cifre”, a spus Arno.

„O să vă batem soțiile dacă nu mergeți la război”

Rezultatele scrutinului prezidențial au avut un rezultat inevitabil, menit să demonstreze susținerea de care se bucură Putin și regimul său. Dar „susținerea” este în primul rând asigurată de valul de represiune din țară.

„Kremlinul are monopolul asupra violenței. Este un stat polițienesc. Este un stat mafiot. Este un stat în care orice activitate civică este criminalizată. Și sunt din ce în ce mai multe încarcerări cu sentințe lungi”, a spus Arno.

Ea a explicat că potrivit datelor, există deja cel puțin 685 de deținuți politici, „ceea ce reprezintă cel mai mare număr de la sfârșitul perioadei lui Brejnev încoace”.

„Poate că nu suntem încă în epoca lui Stalin, dar avem deja condamnări din epoca lui Stalin, cum ar fi cea a fostului nostru vicepreședinte, Vladimir Kara-Murza, care a primit 25 de ani de închisoare. Ne amintim că sentințele pentru dizidenții sovietici pe vremea lui Brejnev erau de patru, șase, opt ani, dar nu 25 de ani. Ne-am întors la Stalin”, a continuat ea.

Activista a explicat apoi că numărul estimat de aproape 700 de deținuți politici este foarte conservator.

„Centrul Memorial pentru Drepturile Omului, care monitorizează deținuții politici și încălcările drepturilor omului în Rusia, spune că cifrele noastre sunt conservatoare. Și că numărul este de cel puțin două, trei, sau chiar de cinci, șase ori mai mare. Pur și simplu nu putem documenta totul”, a spus Arno.

Ea a făcut referire la o investigație realizată de Proekt, un organ de presă independent, care a arătat că, în ultimii ani, „cel puțin 116.000 de persoane au fost urmărite penal pentru poziția lor, pentru cuvintele lor, pentru că au spus ceva împotriva războiului sau, înainte de aceasta, împotriva regimului”.

„Este vorba deja de represiuni masive”, a spus activista.

Autoritățile, a spus ea, fac aceste lucruri „pentru a instaura frica în toate regiunile și pentru a le demonstra rușilor că ar fi bine să tacă”.

„Așadar, cel mai mare partid politic din Rusia în acest moment, nu este partidul de guvernământ, Rusia Unită, ci partidul Rusia Pasivă. Este vital pentru oameni să fie apolitici”, a observat Arno.

Unele proteste au totuși loc, dar informațiile nu ajung întotdeauna la public sau ajung cu întârziere.

„Foarte des, aflăm despre protestele din Rusia doar prin materialele de caz penal pe care le publică avocații pentru drepturile omului. Am aflat că, de exemplu, în Daghestan, o mulțime de femei au blocat drumul și au protestat timp de mai multe ore. Nu am aflat despre asta din presă, ci de la un avocat specializat în drepturile omului”, a spus activista.

„Sau că, în Cecenia, autoritățile ar fi adunat un grup de bărbați spunându-le: «O să vă batem soțiile, ar trebui să vedeți cum vă batem soțiile, iar dacă nu sunteți de acord să mergeți la război, le vom bate până la moarte»”, a povestit ea.

„Și am aflat cum o soție a fost într-adevăr bătută până la moarte, iar un soț a trebuit să plece și a fost ucis la război, și lucruri de genul acesta. Noi nu citeam despre aceste cazuri, ci doar am aflat mai târziu prin intermediul avocaților pentru drepturile omului sau al organizațiilor pentru drepturile omului”, a mai spus Arno.

Cea mai mică fereastră de oportunitate

În ciuda represiunii, spune activista, putem vedea că rușii protestează, de la folosirea unor mijloace radicale, cum ar fi incendierea centrelor de conscripție, tăierea cablurilor de televiziune, până la alte metode, cum ar fi o inițiativă foarte populară care presupune diseminarea informațiilor cenzurate de pe Internet.

Inițiativa presupune că activiștii ruși care au acces la site-urile blocate tipăresc articole care dezvăluie lucruri ascunse de autorități și le lasă în cutiile poștale ale vecinilor lor, a explicat Arno.

Ea a explicat că uneori este foarte greu de văzut ce se întâmplă în interior, dar că există încă multă rezistență.

Opinia populației, spune ea, poate fi dedusă și din rata de refuz a celor invitați să participe la sondaje. „Dacă înainte de invazia la scară largă, ea putea fi de 7%, acum este de 96%. Deci, practic, toate sondajele sunt realizate în rândul celor care se simt confortabil să spună că susțin regimul, că susțin războiul”, a observat activista.

Apoi, a existat reacția unei părți a populației la candidaturile încercate de Ekaterina Dunțova și Boris Nadejdin – respinse de autorități – sau protestul mai discret de la alegrile prezidențiale.

„Cred că, de îndată ce există chiar și cea mai mică fereastră de oportunitate pentru ca poporul rus să-și arate nemulțumirea, ei o arată”, a spus Arno. „Și cred că acesta este motivul pentru care Kremlinul nu se simte confortabil, pentru că ei cunosc situația reală”,a adăugat ea.

„Ei înțeleg opinia publică și poate de aceea întârzie atât de mult să anunțe al doilea val de mobilizare, deși au nevoie disperată de el. Dar ei înțeleg că va fi foarte rău pentru regim, foarte riscant. Trebuie neapărat să închidă YouTube, de exemplu. Nu o fac, înțelegând, de asemenea, că ar putea exista o ripostă uriașă. Și trebuie neapărat să închidă granițele. Nu fac acest lucru. Din nou, acesta este un răspuns la modul în care înțeleg situația reală”, a mai observat activista.

„Mi-au spus că voi sta în închisoare 20 de ani”

Arno a fost nevoită să fugă din Rusia în 2012.

„Deja eram sub amenințare. Mi-au spus că voi sta în închisoare 20 de ani. Bineînțeles, am ales libertatea, deși a fost cea mai grea decizie din viața mea să îmi pierd țara natală”, a spus ea, explicând că pe atunci lucra pentru o organizație americană de promovare a democrației.

Arno a explicat că inițial a avut senzația că viața ei „s-a terminat”. „Dar foarte curând am realizat că poți fi activ. Activismul nu se termină cu frontierele”, a continuat ea.

Ea a spus că activiștii ruși aflați în exil au cea mai mare expertiză în ceea ce privește regimul de la Kremlin.

„Putem fi foarte utili și foarte eficienți în schimbul acestor informații, a acestei expertize cu factorii de decizie occidentali, astfel încât aceștia să aibă strategii mai inteligente cu privire la Rusia, la combaterea dezinformării, de exemplu, la represiunea transnațională, la metodele de combatere a dezinformării”, a explicat Arno.

„Pentru că tentaculele în Occident sunt foarte lungi și adânci. Și au o influență malignă, campaniile de influență, campaniile de dezinformare, practicile cleptocratice sunt foarte prezente în Occident, afectând elementele de bază ale societăților occidentale, statul de drept”, a continuat ea.

În plus, a explicat ea, activiștii în exil pot oferi informații actuale despre situația din interiorul Rusiei, despre represiuni, dar și despre proteste. „Așadar, pentru că ținem pulsul societății ruse non-stop, putem fi o bună sursă de informații pentru mass-media occidentale, pentru guvernele occidentale, pentru publicul occidental”, a spus Arno.

Ea a explicat că este foarte dificil să ajungă la rușii din Rusia, dar că acest lucru este totuși posibil – și a oferit exemplul colaborării cu minoritățile etnice.

„Rusia este o țară cu 190 de minorități etnice, care sunt folosite drept carne de tun în acest război din Ucraina. Este foarte disproporționat modul în care Kremlinul ia și înrolează oameni din cele mai sărace regiuni, de foarte multe ori din republici naționale, pentru că a fost politica deliberată a Kremlinului de sărăcire a regiunilor. Iar acum este practic un impozit pe sărăcie”, a spus ea.

Dar la fel de adevărat este că Rusia nu a avut niciodată un peisaj atât de activ al grupurilor anti-război ale minorităților etnice.

„Ei nu au fost niciodată vizibili în acest peisaj de protest. Dar acum avem Fundația „Buriatia Liberă”, Fundația „Kalmîkia Liberă”, Fundația „Iacuția Liberă” și altele, cu un număr mare de minorități etnice”, a spus Arno.

„Represiunea internă va duce întotdeauna la o agresiune externă”

Activiștii ruși în exil s-au ciocnit uneori de reticența ucraineană, dar Arno a spus că aceștia au făcut în multe rânduri eforturi pentru a susține cauza Kievului.

„Fundația Rusia Liberă există în Ucraina din 2017 și nu ne-am închis nici măcar o zi de atunci. Avem încă un birou în Kiev, în ciuda numelui. Și de la invazia la scară largă a Rusiei am evacuat peste 10.000 de oameni”, a spus ea.

În prezent fundația are o colaborare importantă cu guvernul ucrainean, pe care îl ajută să identifice, să localizeze și să protejeze prizonierii ucraineni ținuți în închisorile rusești.

„Numai avocații ruși pot reprezenta o astfel de persoană și noi cunoaștem foarte bine regiunile rusești, din păcate, cunoaștem foarte bine sistemul penitenciar rusesc, pentru că avem atât de mulți prieteni în atât de multe închisori și avem o rețea de avocați voluntari activiști”, a spus ea.

Atunci când avocații ruși îi reprezintă pe ucraineni, acești prizonieri au parte de condiții mai bune, nu sunt torturați, sunt mai bine hrăniți și au în sfârșit parte de corespondență cu familiile lor, a subliniat activista.

„Suntem, de asemenea, capabili de cel mai dificil lucru, și anume să găsim copii ucraineni. Este mai ușor să găsești un soldat decât un copil, dar suntem capabili să găsim și să returnăm copiii”, a continuat Arno.

Aceste eforturi, a subliniat activista, nu sunt făcute pentru PR, ci pentru că aceasta este pur și simplu una dintre misiunile activiștilor ruși.

„Noi suntem primele victime ale regimului lui Putin. Suntem primii care avertizează cu privire la pericolul regimului lui Putin și suntem agenți ai schimbării”, a spus Arno.

„Cel mai bun scenariu pentru Rusia este ca această schimbare să fie pusă în aplicare de rușii pro-democrație. Și numai instaurarea democrației în Rusia este o garanție a durabilității victoriei Ucrainei, dar și factorul cheie al stabilității, al securității în regiune. În caz contrar, Ucraina va fi mereu în pericol. Toată lumea va fi în pericol, iar represiunea internă va duce întotdeauna la o agresiune externă”, a spus ea.

„Nu ne putem permite să nu fim optimiști”

Anul trecut, Arno a anunțat că a fost victima unei presupuse otrăviri, după participarea la o conferință la Berlin. A început să simtă efectele după ce a ajuns la Praga, iar mai târziu, doctorii au diagnosticat-o cu polineuropatie.

„Este absolut același diagnostic ca în cazul lui Vladimir Kara-Murza după cele două otrăviri ale sale, este vorba practic de amorțeală la mâini și picioare și de-a lungul coloanei vertebrale sau uneori la față, iar doctorul a spus că nu există o pastilă magică. Într-un an, nervii ar trebui să se regenereze”, a spus ea.

„Investigația este încă în curs de desfășurare”, a mai spus Arno. Mai problematică însă, a subliniat ea, este situația lui Kara-Murza.

„Polineuropatia este dificil de tratat chiar și atunci când ești liber. Dar el este într-o celulă, iar autoritățile ruse practic îl torturează pentru că nu îi permit nici măcar să închidă ochii și să mediteze. Nu poate face exerciții fizice. Poate doar să stea pe un scaun foarte incomod. Patul lui este pus la 11 seara este ridicat la 5 dimineața. Ziua nu poate să stea întins pe podea. Nu poate decât să stea pe acel scaun incomod”, a explicat Arno.

Fundația Rusia Liberă, alături de partenerii ei, a cerut administrației lui Joe Biden să facă eforturi pentru a obține eliberarea lui Kara-Murza, dar lucrurile sunt complicate. „Înțelegem poziția SUA, pentru că au deja prea mulți ostatici (americani). Iar Vladimir nu este cetățean american, dar totuși este un moștenitor al disidenților sovietici. Și avem nevoie de el aici”, a subliniat activista.

În ciuda greutăților, Arno s-a declarat optimistă.

„Noi suntem rușii pro-democrație, așa că ar trebui să avem această viziune a unei Rusii libere, democratice și normale, nu ne putem permite să nu fim optimiști, nu ne putem permite să renunțăm”, a spus ea.

„Înțelegem scepticismul celor din jurul nostru, dar noi trebuie să luptăm pentru asta în fiecare zi. Dacă aș fi citit toate datele sondajelor de opinie sau aș fi ascultat experții, probabil că aș fi fost foarte deprimată și nu aș fi simțit nicio speranță. Dar de când eu și organizația mea lucrăm cu oameni reali din exil și din interiorul țării și vedem cum cum sunt angajați în procesul de democratizare, cum sunt gata să-și riște viața, libertatea, totul, înțelegem că lupta nu este în zadar”, a continuat activista.

Kremlinul, a subliniat ea, este puternic în acest moment. are monopol asupra violenței, dar înțelege și cât de vulnerabil este.

„Bineînțeles, sunt puternici pentru a zdrobi protestele, pentru a băga pe toată lumea în închisori. Dar deja vedem că societatea nu este atât de adormită cum crede lumea. Iar regimul o știe mai bine decât oricine”, a asigurat Arno.

Obiectiv România
Obiectiv România
Articles: 1604

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *