„Jeni e sus, mă veghează”. Povestea inginerului care și-a pierdut soția, casa, totul, în exploziile de la Crevedia

Constantin Gavrilescu și-a pierdut soția și casa după explozia de anul trecut de la o stație GPL care a mistuit Crevedia. La șapte luni de-atunci, noua locuință prinde încet contur pe același pământ ars. El și-a lansat un volum de poezii și își pregătește acum autobiografia. Companie îi ține o pisică. Inginerul din Crevedia, pe

Constantin Gavrilescu și-a pierdut soția și casa după explozia de anul trecut de la o stație GPL care a mistuit Crevedia. La șapte luni de-atunci, noua locuință prinde încet contur pe același pământ ars. El și-a lansat un volum de poezii și își pregătește acum autobiografia. Companie îi ține o pisică.

Inginerul din Crevedia, pe terenul curățat de rămășițele arse ale casei saleFoto: Hotnews

  • Daria Gheorghe este studentă în anul III la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București. Acest reportaj a fost realizat în cadrul seminarului de Jurnalism narativ.

E 26 august 2023, iar angajații firmei Flagas, o stație de gaz petrolier lichefiat, își desfășoară activitatea de zi cu zi la cisternele pline cu combustibili. A fost o zi caniculară. În jur de 7 fără un sfert seara are loc o explozie. Prima. În aer e un nor portocaliu din care pleacă săgeți de foc cu gaz pe o distanță de aproximativ 100 de metri. Prima oară ia foc casa unor localnici care are un acoperiș de carton, la fel ca garajul lui Constantin Gavrilescu. Ambele se aprind instantaneu. La scurtă vreme, începe haosul general și lupta pentru supraviețuire.

„Bă, băieții noștri!”

Constantin Gavrilescu ia furtunul, se luptă câteva minute cu flăcările, iar apoi îi sare în ochi mașina. Casa lui e gard în gard cu stația GPL. Merge întâi la Jeni care lucra în biroul din casa mică și o roagă să se adăpostească în grădina din spate cât mai repede. El ia cheia, urcă în mașină și conduce până la ieșirea din comună, unde localnicii au început deja să își aducă autoturismele, de teamă că ar putea fi avariate.

Constantin Gavrilescu se întoarce și o ia la fugă spre grădina din spate, unde urma să se întâlnească cu Jeni, dar nu o găsește la locul stabilit. Înnebunit de spaimă, o ia la goană spre casă, însă, în drumul său, se întâlnește cu pompierii care evacuau deja oamenii din case. Îl ceartă că nu respectă regulile și se pune în pericol – și pe el, și pe ei. Gâfâind, le explică situația și ei sunt cei care o scot pe soția lui pe brațe din casă. În aproximativ 20 de minute, cerul se aprinde din nou deasupra Crevediei.

„Bă, băieții noștri! Toți ai noștri sunt acolo”, răsună strigătul unuia dintre pompieri. Foc, țipete de ajutor, haos general, o luptă instinctivă pentru supraviețuire. Vecinul de vizavi de sursa exploziei suferă un infarct după ce își vede soția în flăcări, arsă din cap până-n picioare. E o luptă contracronometru cu viața. Salvatori, jurnaliști, locuitori, victime, oameni care aleargă disperați cât mai departe de sursa exploziei. Scapă cine poate.

Constantin a apucat să ia din casă doar pachetul de țigări al soției, bricheta, un scaun și un prosop pe care aceasta să stea atunci când vor ajunge în siguranță în câmp.

A treia explozie, ultima și cea mai violentă, are loc după aproximativ alte 15 minute. Bucăți de cisternă sunt aruncate chiar și la distanțe de 600-700 de metri de stația GPL care a aprins comuna, a arătat ulterior expertiza procurorilor.

Constantin Gavrilescu și soția sunt în câmp când are loc această ultimă explozie. Sunt trântiți la pământ de suflul puternic. Jeni poartă o rochie de vară și are arsuri serioase pe o treime din corp.

În doar câteva fracțiuni de secundă, sentimente de panică și incertitudine îi încearcă pe toți cei care se află în Crevedia. Oamenii încearcă să se salveze, apoi pompierii se luptă cu flăcările. Crevedia intră neașteptat pe harta dezastrelor naționale.

Biblioteca cu 3.500 de cărți

Constantin Gavrilescu, acum în vârstă de 68 de ani, a locuit aproape dintotdeauna în casa din Crevedia. S-a mutat acolo cu părinții când avea 2 ani. În curte sunt două corpuri – o casă mai mare, de locuit, și una mai mică poziționată mai în spate, pentru musafiri. Mai are un garaj, pivniță, magazie de lemne pentru iarnă și de unelte pentru grădinărit mai în fundul curții.

În timp, un bun de valoare al casei a devenit biblioteca cu peste 3.500 de cărți, moștenite din ultimele trei generații ale familiei, de o întindere covârșitoare, pe tot peretele din fața sufrageriei. În mijloc, o masă îi așteaptă pe musafiri să răsfoiască o carte sau să citească o poezie scrisă de Constantin Gavrilescu pe una dintre paginile libere ale cărților aflate deja în bibliotecă. Prin minte îi trec idei, apoi le transformă în poeme, printre problemele cotidiene. O perioadă a stat la Buftea, dar s-a întors în casa copilăriei de la Crevedia în urmă cu câțiva ani, după ce a divorțat de prima soție.

Constantin Gavrilescu se descrie ca un om curios și un luptător. În sat, lumea îi spune „nea Costel”. A fost de mic priceput la știinte și a absolvit Facultatea de Automatică. E inginer, a lucrat la Electrica, dar mereu a înțeles și importanța literaturii. A început să scrie și are chiar propria revistă împreună cu soția sa actuală, Jeni. Mai scrie un roman despre viața sa, printre multele poezii pe care le schițează pe marginile paginilor cărților din bibliotecă, versuri despre iubire, natură, insecte, ploaie sau sarmale, în diverse versiuni care de fiecare dată înseamnă altceva. Se descrie ca un om care nu a avut vicii, nu a dus lipsă de bani, dar i-a plăcut să investească și să își satisfacă micile plăceri. Nu s-a sfiit din a le încerca pe toate în viață. În liceu, a cochetat cu actoria și visa să fie un fel de Alain Delon. Multă vreme a și pictat, a jucat tenis de masă și de câmp. Îi plăcea mult să recite din Eminescu.

La piața din grădină

Cu a doua parteneră, Jeni, s-a cunoscut în urmă cu 11 ani la o lansare de carte. Gavrilescu spune că au subiecte comune de conversație, se respectă și se ajută unul pe altul necondiționat. Rodul iubirii lor e și revista „Amprentele sufletului”, cu „de toate”, pe care au lansat-o împreună, din pasiune comună pentru literatură și cultură. „Poate că destinul ne-a unit tocmai pentru că suntem suflete pereche. Iubirea e sentimentul cel mai gingaș, forma cea mai frumoasă a sufletului, poate fi pentru o persoană, pentru orice. Iubesc multe lucruri, înseamnă că sunt bogat”, spune Constantin Gavrilescu despre Jeni și despre dragoste.

Când Jeni îl trimite „la piață” după legume și verdețuri pentru ciorbă, nea Costel iese, de fapt, din casă și îi aduce ingrediente sănătoase din grădina în care lucrează în fiecare zi: pătrunjel, leuștean, legume de sezon, goji sau smochine sunt doar câteva dintre produsele cultivate natural care le împodobesc zilnic masa. Și mireasma tufelor de trandafiri te izbește de îndată ce pășești în curte. Grădina e înconjurată de pomi fructiferi altoiți cu grijă. Mâncarea e gata, miroase a acasă.

Soția lui Constantin Gavrilescu, Jeni, la Revelion, în camera lor de hotel. Acolo au locuit de la explozie și și-au petrecut sărbătorile. Constantin încă locuiește într-o cameră de hotel. Foto: arhivă personală

Casa din cenușă

La mai bine de jumătate de an de la dezastrul din Crevedia, în curtea casei lui Constantin Gavrilescu au rămas doar umbrele carbonizate ale trecutului și amintirile unui acasă care nu va mai fi niciodată la fel. Suflul puternic al exploziilor de la Crevedia i-a ars complet casa și toate bunurile de valoare, garajul și uneltele de grădinărit din curte.

Când a pășit pentru prima oară în curtea carbonizată, la câteva zile după explozie, s-a simțit deznădăjduit, ca un străin într-un coșmar din care spera că se va trezi curând. A coborât din mașina lui după ce a fumat întâi o țigară dintr-un pachet de Pall Mall, ca să-și facă curaj.

În urma unui lung lanț de erori și a neglijenței autorităților, stația GPL din curtea companiei Flagas a explodat în seara de 26 august 2023 de trei ori. Șase oameni au murit, 57 au fost răniți, iar unii dintre ei au fost transferați și la spitalele de arși din Europa. 97 de imobile au fost distruse total sau parțial. Locuitorii din zonă au fost evacuați după ce s-au trezit peste noapte într-un coșmar.

Stația care aparținea lui Ionuț Doldurea, fiul primarului PSD din Caracal, fusese amendată de mai multe ori de reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență din cauza nerespectării măsurilor de securitate la incendiu, ca mai apoi, în septembrie 2020 să fie închisă. Activitatea a fost suspendată, totuși, doar în acte. Operațiunile ilegale ale firmei au continuat fără probleme până la momentul tragediei, fix sub nasul autorităților.

Localnicii din Crevedia spun că au făcut sesizări în acest sens, degeaba. Au fost deschise trei dosare penale, iar ancheta este una greoaie. Patronii stației care funcționa fără autorizație, Ionuț Doldurea și Cosmin Stângă, au fost arestați preventiv pe 6 septembrie pentru distrugere din culpă care a avut ca urmare un dezastru. La patru luni distanță, judecătorii au emis o măsură mai blândă, arestul la domiciliu, iar în februarie 2024 au fost plasați sub control judiciar.

Bradul din camera de hotel

Sărbătorile de iarnă au fost mai triste ca niciodată. După explozie și până recent, în martie, Constantin Gavrilescu și Jeni au locuit într-un hotel din Crevedia. S-au simțit „ca niște străini într-o celulă de pușcărie, în care pur și simplu te plimbi și mănânci”. Nu au vrut să lase tradiția să moară, au cumpărat un brad și l-au împodobit împreună, în camera lor de hotel care i-a găzduit mai bine de 7 luni. Fiica lor, Raluca, soțul său și nepoata cea mică au fost cei care le-au furat câteva zâmbete.

Familia inginerului Constantin Gavrilescu a fost una dintre cele mai afectate din Crevedia. Nea Costel a scăpat cu arsuri mai ușoare, dar Jeni a avut nevoie de 32 de zile de spitalizare, dintre care 21 au fost petrecute la secția ATI. Recuperarea a fost dificilă, povestește soțul ei. Deși inițial și-a revenit, starea sa fizică și emoțională s-a înrăutățit treptat.

Jeni a murit în martie.

Compania Flagas a plătit cheltuielile cu hotelul pentru cazarea victimelor de la Crevedia și și-au asumat să reconstruiască toate casele distruse în urma exploziilor. Ionuț Doldurea se știa cu Constantin Gavrilescu de mulți ani, povestește inginerul, doar erau vecini, și de când în când mai stăteau de vorbă la o cafea, se sfătuiau și ajutau la nevoie. La un moment dat, chiar, s-a oferit să îi cumpere lui nea Costel o casă nouă, în schimbul proprietății sale, pentru a își extinde afacerea. Vecinul stației GPL nu a stat însă pe gânduri și a refuzat. „Nea Costele, îți fac palat!”, afirmă Gavrilescu că i-a promis Doldurea după explozie.

Casa nouă a lui Constantin Gavrilescu, construită de la zero. Foto: arhivă personală

„Oriunde mă duc, cred că e Jeni, dar nu e Jeni”

După aproximativ șapte luni de la dezastru, după ce inculpații au fost plasați sub măsura controlului judiciar, nu palatul, dar casa lui nea Costel a fost ridicată și a început să prindă contur. I s-a promis că pe 1 mai va primi cheia și se va putea muta în noua sa locuință. Cu toate acestea, îl apasă încă puternic sentimente de tristețe, pentru că de acum înainte va locui singur, alături doar de o pisică a străzii care a venit de nicăieri în curte să îi țină companie. Spune însă că Jeni este încă lângă el. „Jeni e sus, mă veghează”, spune el. Așteaptă cu nerăbdare ca într-o zi să se reîntâlnească. Noua casă este construită după modelul gândit de partenera sa.

„Deocamdată e o rană care mă apasă. Oriunde mă duc, cred că e Jeni, dar nu e Jeni”, afirmă inginerul.

L-a uimit solidaritatea oamenilor. La doar o săptămână de la tragedie, un prieten l-a anunțat că s-au lipit în zonă afișe pentru refacerea bibliotecii, iar oamenii au făcut donații și au strâns deja 1.000 de cărți.

Un alt bărbat care a văzut cazul la tv a venit la ușă cu o furgonetă, cu electrocasnice noi, televizor, mașină de spălat, haine și un perete de cărți noi, ambalate cu grijă în cutii. O să aibă o bibliotecă mai bogată decât înainte. Nea Costel obișnuia să dăruiască volume din biblioteca sa. Acum crede că „ce dai se întoarce”.

În martie, și-a lansat un nou volum de poezii intitulat „Din noian de amintiri” și mai are mult de scris și la propriul roman, o autobiografie, povestea vieții sale. Plănuiește să scrie până la sfârșit, când nu mai poate ține pixul în mână.„Cred cu tărie că Dumnezeu ne-a iubit. Cred că a zis că nu ne-am terminat treaba”.

Obiectiv România
Obiectiv România
Articles: 1194

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *