Reacție ironică a ambasadorului Rusiei la Bucureşti, după ce a fost convocat la MAE / „Cel mai vag demers întâlnit în timpul şederii mele în România”

Ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Valeri Kuzmin, a comentat ironic convocarea sa la Ministerul român de Externe, susținând că „a fost cel mai vag demers” întâlnit în timpul şederii sale în România și că a putut „doar ghici” de ce a fost chemat.

Kuzmin a fost convocat la MAE la sfârșitul săptămânii, după ce pe pagina de Facebook Ambasadei Rusiei au fost publicte afirmaţiile purtătoarei de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, ca reacţie la rezoluţia Parlamentului European privind restituirea tezaurului României însușit ilegal de Rusia.

După convocarea sa la Ministerul român de Externe, ambasadorul Rusiei la Bucureşti a comentat acest demers pentru agenția de presă rusă Tass, iar declarațiile sale au fost postate pe pagina de Facebook a ambasadei.

El a susținut că autoritățile române nu i-au comunicat clar motivul pentru care a fost convocat.

• „Într-o formă impersonală şi vagă ni s-a prezentat afirmaţia că, potrivit reprezentantului Ministerului Afacerilor Externe, comunicarea ambasadei a fost prea creativă, emoţională şi greşită.
• Întrucât subiectul conversaţiei nu a fost clar definit, am putut doar ghici că declarațiile se referă la reacţia noastră la acţiunile europarlamentarilor români şi ale părţii române în general în timpul pregătirii şi adoptării recentei rezoluţii a Parlamentului European privind returnarea aurului românesc însuşit ilegal de Rusia în urmă cu mai bine de 100 de ani”, a susținut ambasadorul Rusiei la București în interviul acordat Tass.

Kuzmin spune că „a fost cel mai vag demers” pe care l-a întâlnit în timpul şederii sale în România.

„La rândul meu, am spus că, dacă se dovedeşte că unele dintre faptele pe care le-am citat nu corespund realităţii, atunci suntem gata să publicăm o erată. În conformitate cu litera şi spiritul Convenţiei de la Viena, o misiune diplomatică într-o ţară străină trebuie să comunice poziţia oficială a guvernului său statului de acreditare, conducerii şi opiniei publice”, a adăugat ambasadorul Rusiei la București.

Zaharova: „Datoriile României faţă de Rusia depăşesc de 20-25 de ori valoarea întregului tezaur românesc”

România, care cere să i se restituie tezaurul, ar vrea să-şi rezolve problemele economice pe seama Rusiei, a susținut purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe rus, Maria Zaharova, citată de RIA Novosti. Reacția a venit în contextul în care Parlamentul European a votat joi o rezoluție privind restituirea tezaurului României însușit de Moscova în urmă cu peste un secol.

„România încearcă să pună pe umerii Rusiei datoriile sale fantomă vechi de un secol, ca să amelioreze starea dezastruoasă a economiei sale naţionale”, a scris Zaharova, pe Telegram, conform Agerpres, care citează RIA Novosti.

Ea a susţinut că datoriile României faţă de Rusia şi Uniunea Sovietică depăşesc, „potrivit calculelor experţilor”, de 20-25 de ori valoarea întregului tezaur românesc ajuns în Rusia în anii 1916-1917.

Komsomolskaia Pravda scrie, citând-o pe purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, că în 1949 Moscova „i-a iertat României aproape toată datoria sa pentru distrugerile provocate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial”. Publicaţia rusă mai scrie că în 2022 România a cerut Rusiei plata a 4 miliarde de euro în contul tezaurului său.

„Un caz internațional fără precedent de însușire ilegală a rezervelor de aur”

Reacția vine în contextul în careParlamentul European a votat joi o rezoluție în care arată că Rusia trebuie să returneze integral tezaurul României şi ca executivul UE şi alte instituţii europene abilitate să facă tot posibilul pentru a sprijini acest demers. Dezbaterea, la care au participat în majoritate covârşitoare eurodeputaţi români, a reprezentat prima punere pe tapet în Parlamentul European a chestiunii tezaurului României însuşit ilegal de Rusia.

„Într-o rezoluție adoptată joi, eurodeputații subliniază faptul că, în ciuda mai multor încercări de negocieri diplomatice după Primul Război Mondial, tezaurul național al României, trimis în Rusia între 1916 și 1917 pentru a fi păstrat în siguranță, nu a fost niciodată returnat integral de Rusia.

• Acesta este un caz internațional fără precedent de însușire ilegală a rezervelor de aur și a obiectelor de patrimoniu și reprezintă o preocupare permanentă pentru societatea românească, adaugă eurodeputații”, se arată într-un comunicat al Parlamentului European.

Rezoluția privind restituirea Tezaurului României a fost votată cu o largă majoritate de voturi. „Este o chestiune de demnitate națională. România nu poate si nu trebuie să accepte nimic mai puțin decât restituirea celor 91,5 tone de aur și a întregului Tezaur cultural. Le mulțumesc colegilor mei din Parlamentul European pentru implicare și susținere. A însemnat mult”, spune europarlamentarul Eugen Tomac.

Comisarul european pentru coeziune şi reforme, Elisa Ferreira, a spus în cuvântul său introductiv că vorbeşte în numele Înaltului Reprezentant UE pentru acţiune externă şi politica de securitate, Josep Borrell.

„Aţi invitat Comisia Europeană să ia cuvântul în legătură cu returnarea tezaurului naţional al României de către Rusia. Tezaurul a fost transferat imperiului ţarist pentru a fi protejat, însă nu a fost returnat niciodată în întregime României, nici de URSS, nici de Federaţia Rusă”, a reamintit înaltul oficial UE.

„Uniunea Europeană e pregătită să sprijine autorităţile române în recuperarea integrală a tezaurului dacă acestea o vor solicita”, a subliniat Elisa Ferreira. Ea a atras însă atenţia că „războiul nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei a dus la suspendarea mecanismelor de cooperare” cu Moscova.

Ea a deplâns faptul că războiul împotriva Ucrainei „este o crimă şi o încălcare sfruntată a dreptului internaţional” şi a reamintit că „măsurile împotriva Rusiei includ pachetul cel mai mare de sancţiuni adoptat de UE”.

Mugur Isărescu: România are un drept de creanță deplin valabil

România are un drept de creanță deplin valabil din punct de vedere istoric și juridic asupra depozitului său de aur evacuat la Moscova în 1916-1917, a declarat în noiembrie guvernatorul BNR.

Ce a spus Mugur Isărescu atunci:

• „Începând din anul 1991, Banca Națională a României a pus consecvent în aplicare o strategie privind prezentarea pentru opinia publică internă și externă a problemei tezaurului trimis la Moscova și apoi sechestrat de Uniunea Sovietică. Un drept de creanță al României mai vechi de un secol. Nu suntem la primele acțiuni pe această linie.
• Cu ocazia aderării Rusiei la Consiliul Europei în anul 1995, România, alături de alte state foste comuniste, au prezentat propuneri pentru restituirea bunurilor confiscate de Uniunea Sovietică. Atunci, comisia pentru afaceri juridice și drepturile omului a Consiliului aprecia că aceste probleme trebuie rezolvate între statele membre interesate.
• Rusia nu a acceptat această discuție nici măcar la nivel de experți, sub pretextul că la Moscova se discută proiectul unei legi de restituire de bunuri materiale aparținând altor state, care, în condițiile războiului, au fost depozitate în URSS. Ulterior, proiectul de lege invocat de experții ruși a fost respins de Duma de Stat a Rusiei.
• Această evoluție a evenimentelor a făcut să devină evidentă necesitatea de a informa corect opinia publică internațională pe bază de documente incontestabile. Iar acest lucru a însemnat informarea istoricilor, oamenilor de știință din domeniul cercetării, oamenilor politici, diplomaților și în ultimul rând a decidenților europeni.
• Ca urmare, principala noastră preocupare, spun, de preocupare a Băncii Naționale, a fost să facem cunoscute documentele pe care le deținem referitoare la această problemă. Mă refer la documentele originale, subliniez originale, reunite în dosarul special care se păstrează în seiful guvernatorului BNR încă din 1922.
• Dosarul Tezaurului a fost predat din mână în mână de la un guvernator la altul din 1922, inclusiv în perioada comunistă. Așa l-am primit și eu- ca o dovadă a hotărârii Băncii Naționale a României de a recupera bunurile ce îi aparțin”.

Istoria mutării Tezaurului la Moscova

Intrând în război alături de Antanta în august 1916, România avea să se confrunte curând cu o situație extrem de dificilă, ca urmare a bătăliilor pe două fronturi atât în Transilvania, cât și la Dunăre. De aceea, încă din septembrie 1916, Banca Națională a României a luat primele măsuri pentru punerea la adăpost a tezaurului său din aur.

Astfel, directorul Sucursalei Iași a BNR primea instrucțiuni să-l aștepte la gară pe directorul Theodor Căpitanovici, „joi, 8 septembrie, orele cinci după-amiază”, să pregătească trăsuri și să rezerve cinci camere la hotel. O săptămână mai târziu, misiunea transportării la Iași a tezaurului BNR era deja încheiată.

Preocuparea deosebită a conducerii Băncii pentru acest tezaur se explică prin faptul că el reprezenta rezerva metalică legală, fundamentul emisiunii biletelor băncii. Potrivit Statutelor BNR, „Banca va trebui să aibă o rezervă metalică de aur de cel puțin 40% din suma biletelor emise de dânsa“.

În condiții excepționale, așa cum erau cele de război, acoperirea se reducea la 33%. Prin urmare, cantitatea de bancnote aflate în circulație depindea de mărimea rezervei metalice din tezaurul Băncii Naționale, menținerea acoperirii în aur asigurând convertibilitatea leului, moneda națională.

Deși Banca Națională a României a fost o bancă privată în perioada 1900 – 1925, rezerva metalică nu era a acționarilor, era proprietatea instituției, „avutul nostru“, cum îi spunea guvernatorul BNR din acei ani (Ioan G. Bibicescu).

Din cauza avansului trupelor Puterilor Centrale către București, Familia Regală, Guvernul, Parlamentul și alte instituții centrale ale statului român s-au refugiat la Iași.

În orașul moldav, devenit capitala rezistenței naționale, s-a mutat și sediul Băncii Naționale a României începând cu 14 noiembrie 1916. În pragul iernii anului 1916, teritoriul național era ocupat în proporție de două treimi de armatele Puterilor Centrale, armata română retrasă pe noile aliniamente urma să fie supusă refacerii, iar o mare parte a populației se deplasase în Estul țării, unde îndura nu numai rigorile iernii foarte aspre, ci și foametea și bolile.