FOTO Cum a fost cumplita iarnă din 1954 – Propagandă, lopeți, disperare și nămeți

Se împlinesc 70 de ani de la cea mai dură iarnă din istoria României moderne și de la „Marele viscol”. Iarna din 1954 ne pare astăzi ceva SF, fiindcă abia vedem la câmpie 10 cm de zăpadă, nu peste 150 cm, cum a fost acum șapte decenii. Cum a fost iarna de atunci? Ce au

Se împlinesc 70 de ani de la cea mai dură iarnă din istoria României moderne și de la „Marele viscol”. Iarna din 1954 ne pare astăzi ceva SF, fiindcă abia vedem la câmpie 10 cm de zăpadă, nu peste 150 cm, cum a fost acum șapte decenii. Cum a fost iarna de atunci? Ce au făcut românii? Ce scriau ziarele vremii? Cum a fost posibil ca zăpada să fie așa de multă?

Deszapezire pe Calea Victoriei in iarna lui 1954Foto: Agerpres

Informația pe scurt

  • Sub numele de Marele Viscol a rămas în istorie „Iarna lui 54”, fiindcă au fost stabilite multe recorduri meteo, a nins zeci de ore în mai multe „episoade” și troienele de zăpadă au ajuns să aibă și peste 4 metri înălțime.
  • Pe 25 februarie 1954 era măsurat la Călărași un strat de zăpadă record pentru zonele non-montane: 173 cm. La București stratul de zăpadă a fost de 109 cm și totul este „din alt film”, fiindcă în prezent la 10-15 cm orașul se blochează și ar fi plin de Breaking News la TV.
  • În presa vremii, problema era pusă în genul unei lupte Om vs Natură, unde omul trebuia să dovedească faptul că poate învinge și că este mai puternic și datorită socialismului.
  • Tonul articolelor din Scînteia era unul…tovărășesc și de eroism. Un articol de pe data de 5 februarie avea titlul: „Înfruntând cu bărbăție viscolul, colectiviștii au ferit de pagube avutul obștesc”. Se scria despre „lupte îndârjite” cu viscolul și despre „pilde de eroism” ale ceferiștilor, muncitorilor sau tehnicienilor.
  • A fost strat de zăpadă de peste un metru în multe zone: Tulcea, Galați, Alexandria, Titu, Cernavodă, Slobozia, Calafat, Turnu Măgurele. La început de 1953 fusese zăpadă de peste un metru în zona Suceava-Rădăuți.
  • Iarna lui 1954 a venit într-o perioadă în care iernile grele erau mult mai dese decât în prezent. La 1954 erau în viață milioane de oameni care trăiseră și iernile grele de 1923, 1929, 1942 sau 1953.
  • Pentru că la putere era un regim totalitar a putut fi mobilizat un număr foarte mare de oameni care să iasă cu lopețile la deszăpezit. Existau puține utilaje mecanizate, însă au fost aduse în ajutor pluguri de zăpadă din URSS. La București, o parte din zăpadă a fost încărcată în camioane și basculante și aruncată în Dâmbovița.
  • Și la sat a fost cumplit, oamenii au fost nevoiți să sape tunele pentru a putea ieși din case. Unii au rămas fără lemne de foc și au fost și oameni care au murit de frig în case.

O iarnă venită într-o perioadă cu multe lipsuri

Pe vremuri erau ierni serioase, știm bine asta, dar niciuna nu a fost la fel de dură precum cea din 1954 când s-a petrecut ceea ce a rămas în istorie sub numele de „Marele viscol din 54”. Iarna părea că nu se mai termină.

Au fost cele mai mari grosimi ale stratului de zăpadă măsurate în orașe de când există date meteo, au fost mai multe etape ale viscolului și în unele zone de câmpie zăpada avea și în martie peste 1,5 metri grosime.

Nu doar că nu a mai fost așa ceva de atunci, dar probabil că nu va mai veni o așa iarnă, fiindcă încălzirea climei face ca episoadele de frig extrem să fie tot mai rare și mai moderate și la fel se întâmplă și cu ninsorile intense la altitudini mici.

Foto Agerpres

Era o perioadă plină de lipsuri pentru români, mai ales că trecuseră opt ani de la încheierea războiului, fusese și o perioadă de secetă și se schimbase și regimul, ceea ce a schimbat în rău viețile multora.

În 1953 murise Stalin, iar într-o plenară lărgită al CC al PMR – care marchează începutul destinderii post-staliniste – sunt recunoscute și unele greșeli făcute în procesul de industrializare. La conducerea țării era Gheorghe Gheorghiu-Dej care a condus un regim represiv ce a trimis zeci de mii de oameni nevinovați în închisori sau la muncă forțată.

1954 este anul în care a fost inaugurat Podul Prieteniei, peste Dunăre, între Giurgiu și Ruse.

Zăpada și frigul au stabilit o mulțime de recorduri meteo

Iarnă dură a fost și în 1953 în nord-est, în Moldova, cu strat de zăpadă ce a atins 120 cm la Suceava și la Rădăuți, pe data de 17 februarie. Un an mai târziu avea să fie strat de zăpadă de 120 cm în tot sudul țării, de la Calafat până la Tulcea.

Foto Agerpres

Luna ianuarie din 1954 a fost extrem de friguroasă, media la București fiind de -8 °C, cu zile cu -20 °C și maximă de 6 grade. Spre comparație, media lunii ianuarie a fost de +4,5 °C în 2023 și de +2 °C în 2022.

Foto Agerpres

Februarie a fost și mai rece, cu o medie de -10 °C și cu zile în care maxima a fost de -12 °C. Dar februarie nu a adus doar frig, ci și căderi fantastice de zăpadă, atât la începutul lunii, cât și spre sfârșitul ei. Spre comparație, media lunii februarie la București a fost de +4,9 °C în 2022 și de +3,3 °C anul trecut.

În ianuarie 1954, media de temperatură a fost de -6 °C la Drobeta Turnu Severin, cel mai cald oraș din România, iar în februarie media a fost de sub -8 °C. În ultimii ani rar au fost sub -8 °C la Drobeta, în timp ce în 1954 au fost și sub -20 °C. Până și la Sulina, un loc cu climă super-blândă, au fost -17 °C și în ianuarie și în februarie 1954. La Constanța au fost -17 °C în ianuarie și -15 °C în februarie.

Luna februarie din 1954 a adus multe recorduri meteo ce sunt (aproape) imposibil de depășit în prezent, când valurile de frig sunt mai rare și mai scurte și când stratul de zăpadă apare tare greu în afară de zonele înalte.

Pe 6 februarie 1954 au fost -30,2 °C la stația meteo București Afumați. Pe 3 februarie 1954 cantitatea de precipitații solide a fost de 116,4 mm la stația meteo Sf Gheorghe Deltă și este și în prezent recordul de precipitații pentru România pentru o zi de februarie. Pe data de 4 februarie, stratul e zăpadă era de 104 cm la acea stație meteo din Deltă.

Foto Agerpres

Pe 25 februarie 1954 era măsurat la Călărași un strat de zăpadă record pentru zonele non-montane: 173 cm. La București stratul de zăpadă a fost de 109 cm și totul este „din alt film”, fiindcă în prezent la 10-15 cm orașul se blochează și ar fi plin de Breaking News la TV.

Șiruri de camioane duceau zăpada în râul Dâmbovița

Pentru că la putere era un regim totalitar a putut fi mobilizat un număr foarte mare de oameni care să iasă cu lopețile la deszăpezit. Existau puține utilaje de deszăpezit, însă au fost aduse în ajutor pluguri de zăpadă din URSS.

„Prin munţii de zăpadă clădiţi de viscol, puternicele pluguri venite din U.R.S.S. şi cele ale Ministerului Căilor Ferate au început să taie pârtie adâncă. Acolo unde cu puţin timp înainte nu vedeai decât nesfârşite întinderi albe au reapărut şinele de oţel şi, scurt timp după aceasta, au pornit primele trenuri să asigure aprovizionarea oraşelor”, scria ziarul Scînteia, în a doua lună din 1954.

Un apel a fost făcut în ziua de duminică, 7 februarie 1954, când cetăţenii Capitalei dar şi locuitorii raioanelor au fost chemaţi să iasă la curăţarea drumurilor principale, a străzilor, a căilor ferate, pentru a se putea face aprovizionarea cu alimente, medicamente, pentru a se asigura asistenţa medicală în caz de nevoie. Presa scria că 140.000 de cetăţeni ai Capitalei au deszăpezit 1.188 de străzi.

Foto Agerpres

La 15 februarie 1954, o ştire a agenției Agerpres consemna faptul că „(…) spre Dâmboviţa şi terenurile virane se îndreaptă şiruri întregi de camioane încărcate cu zăpadă. În zilele de 13 şi 14 februarie au luat parte la acţiunile de deszăpezire aproape 50.000 de cetăţeni din Capitală, care au lucrat la ridicarea zăpezii din pieţele „28 Martie”, ‘„16 Februarie”, „7 Noiembrie”, Bdul „1848”, de pe drumurile de acces la depozitele de lemne, precum şi în cartierul Floreasca, podul Băneasa, podul Basarab, podul Constanţa, şoseaua Chitilei, bdul Bucureştii-Noi, bdul 1 Mai etc. La lucrările de evacuare a zăpezii din Capitală, în ziua şi noaptea de 13 februarie şi în ziua de 14 februarie au lucrat 920 de camioane, care au transportat însemnate cantităţi de zăpadă.”

Oceanul de nea și „uriaşii de oţel secătuiţi de putere”.

Iată ce scria ziarul Scînteia în 16 februarie 1954, într-un articol foarte poetic: titlul este „Ajutor frățesc” și se descriu poetic scenele apocaliptice ale „iadului alb”.

„Viscolul arunca zăpada în vârtejuri iuţi care urcau în înălţimi, apoi o izbea de pământ, o spulbera iarăşi în toate direcţiile şi, spre sfârşit, o stivuia din nou în troiene uriaşe. Întreaga câmpie a Bărăganului părea un ocean de nea, în care cu greu puteai deosebi aşezările omeneşti. Arterele de oţel, liniile ferate, erau şi ele îngropate în nămeţi. Cu toate eforturile eroice ale ceferiştilor, trenurile nu izbuteau să înfrângă furtuna dezlănţuită. Locomotivele, rămase pe linii între staţii, păreau nişte uriaşi de oţel secătuiţi de putere”.

Foto Agerpres

În presa vremii, problema era pusă în genul unei lupte Om vs Natură, unde omul trebuie să dovedească faptul că poate învinge, că este mai puternic.

Erau prezente îndemnuri de genul: Toate mijloacele şi toate forţele să fie folosite și se vorbea despre „principalele sarcini ale luptei împotriva urmărilor viscolului”.

„Ceferiştii, muncitori şi tehnicieni, au dus o luptă îndârjită, dând numeroase pilde de eroism, pentru îndeplinirea acestei sarcini”, scria ziarul Scînteia, iar sarcina era una clară: continuitatea activităţii întreprinderilor, transporturilor de mărfuri şi persoane.

Tonul articolelor din Scînteia era unul…tovărășesc și de eroism. Un articol de pe data de 5 februarie avea titlul: „Înfruntând cu bărbăție viscolul, colectiviștii au ferit de pagube avutul obștesc”.

Foto Agerpres

Începutul spune totul: „Când viscolul a început să bată cu furie, îngrămădind zăpada in troiene cât statul de om, prima grijă a colectiviştilor noştri, din satul Călăraşii Vechi, raionul Călăraşi a fost să ferească de pagube fermele de animale. Un mare număr de colectivişti, în frunte cu comuniştii, au fost prezenţi la gospodărie in aceste zile”.

Un alt articol avea titlul: „Muncă însufleţită pentru înlăturarea urmărilor viscolului”.

Erau multe articole ce aduceau ode oamenilor muncii, cu titluri de genul „Și-au îndeplinit misiunea” sau „Așa au muncit ceferiștii”. Dincolo de titlurile sforăitoare, sute de mii de români au muncit atunci la lopată în acea iarnă incredibilă.

Cele mai mari straturi de zăpadă măsurate în 1954 (date ANM)

173 cm la Călărași, pe 25 februarie

160 cm la Călărași, pe 1 martie

153 cm la Calafat, pe 23 februarie

150 cm la Turnu Măgurele, pe 25 febraurie

138 cm la Cernavodă, pe 24 februarie

135 cm la Roșiori de Vede, 24-26 februarie

133 cm la Slobozia, pe 24 și 25 februarie

128 cm la Titu, pe 4 februarie

128 cm la Tulcea, 23-26 februarie

121 cm la Videle, 24-26 februarie

120 cm la Alexandria, pe 24 februarie

120 cm la Jurilova, 7-12 februarie

109 cm la București Băneasa, pe 24 februarie

107 cm la Galați, pe 24 februarie

104 cm la Sf Gheorghe Deltă, pe 4 februarie

Trenul și zidul de zăpadă

Tot în Scînteia a apărut în februarie 1954 un articol despre un tren plin cu pasageri care risca să rămână multe ore blocat în câmp din cauza viscolului, așa că cei doi mecanici erau în fața unei decizii grele: să meargă mai departe sau să aștepte? Au ales să treacă și au reușit. Evident că sunt exagerări și că mecanicii nu aveau cum să facă „sondaj” în rândul călătorilor cu întrebarea: plecăm sau nu?”

Foto Agerpres

„Au discutat cu călătorii. Toţi au fost de părere să pornească. Atenţi, mai atenţi ca niciodată, cei doi mecanici au pregătit locomotiva. Au mărit presiunea, au controlat apa, combustibilul. Au cercetat îndelung fiecare aparat, fiecare rotiţă. Şi au pornit. Pufăind greoi, locomotiva a prins să spintece zidul de zăpadă, înaintau cu greu. Viscolul sufla cu furie, vânzolind zăpada, îngrămădind-o în munţi uriaşi, înaintea locomotivei. Atenţi, ascultând cu încordare cadenţa motoarelor, cei doi mecanici conduceau trenul prin nămeţi”.

Cum explicau meteorologii vremii viscolul din 1954

Secţia sinoptică a Institutului Meteorologic Central din Bucureşti a cules şi a prelucrat informaţii meteorologice de peste hotare, realizând mai multe hărţi. Cu ajutorul acestora, Institutul Meteorologic Central din Bucureşti a stabilit pe baze ştiinţifice explicaţia viscolului care s-a abătut asupra Peninsulei Balcanice şi a frigului din Europa, scria agenția Agerpres.

”Astfel, în Groenlanda s-a format o regiune cu presiune foarte mare, un anticiclon. Datorită rotaţiei pământului, masele reci şi în parte umede de aer arctic au coborât peste zona maximelor barometrice din Europa. În drumul lor, din cauza zăpezii căzute pe continent, aceste mase de aer s-au răcit şi mai mult. În acelaşi timp, în regiunea Mediteranei, masele de aer cald şi umed au format o depresiune, zonă cu presiune scăzută, care s-a dezvoltat. S-au creat astfel două rezervoare cu presiune diferită care tindeau spre echilibru. Din această cauză, distanţa dintre ele s-a micşorat, astfel încât scurgerea maselor de aer rece pe dedesubtul aerului cald, care s-a produs în Peninsula Balcanică a devenit violentă, dând naştere viscolului.”

Foto Agerpres

Obiectiv România
Obiectiv România
Articles: 1822

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *