Dr. Radu Vătășescu: totul despre fibrilația atrială și tratamentele minim invazive prin ablație transcateter

Afecțiunile cardiovasculare reprezintă principalele cauze de îmbolnăvire la nivel global: astfel, conform estimărilor specialiștilor, aproximativ 620 de milioane de persoane suferă din cauza unei boli care afectează inima sau vasele de sânge. Astfel, o persoană din 13 trăiește la ora actuală cu o afecțiune cardiovasculară, numărul pacienților fiind în creștere ca urmare a unui stil

Afecțiunile cardiovasculare reprezintă principalele cauze de îmbolnăvire la nivel global: astfel, conform estimărilor specialiștilor, aproximativ 620 de milioane de persoane suferă din cauza unei boli care afectează inima sau vasele de sânge. Astfel, o persoană din 13 trăiește la ora actuală cu o afecțiune cardiovasculară, numărul pacienților fiind în creștere ca urmare a unui stil de viață nesănătos (fumat, exces de grăsimi, sedentarism, exces de alcool), a creșterii speranței de viață, dar și a populației în creștere. În România, conform datelor medicilor de familie, o persoană din 4, deci peste 4 milioane de români, se aflau în evidență cu o boală cardiovasculară în 2019.

Dr. Radu VătășescuFoto: Arhiva personala

Bolile cardiovasculare sunt la ora actuală principala cauză de mortalitate la nivel global, reprezentând 32 % din totalul deceselor. Conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății, 17,9 milioane de persoane și-au pierdut viața în 2019 din cauza unei boli care afectează inima sau vasele de sânge.

85% dintre decesele cauzate de bolile cardiovasculare apar din cauza infarctului de miocard sau a accidentului vascular cerebral. Una dintre situațiile care duc la accident vascular cerebral este fibrilația atrială, cea mai comună formă de aritmie.

Conform statisticilor, numărul persoanelor care suferă de fibrilație atrială a crescut mult în ultimii 30 de ani, numărul pacienților care suferă din cauza acestei afecțiuni ajungând la 60 de milioane la nivel global.

Ce este fibrilația atrială?

Fibrilația atrială este cel mai frecvent tip de aritmie care se tratează la ora actuală, 1 din 4 adulți cu vârsta peste 40 de ani prezentând risc de fibrilație atrială. Aceasta este de fapt o boală care afectează inima și care este caracterizată printr-un ritm cardiac anormal. La o persoană sănătoasă, ritmul cardiac se situează între 60 și 100 de bătăi pe minut în repaus. La persoanele cu fibrilație atrială, acest ritm cardiac este fie peste normal, fie neregulat. Fibrilația atrială este o afecțiune în care fluxul normal al sistemului electric al inimii devine haotic si rapid. “Incidența și prevalența fibrilației atriale, apariția de cazuri noi și totalul de cazuri într-o populație, cresc odată cu creșterea vârstei. De fapt, fibrilația atrială este o adevărată pandemie, e foarte frecventă. Statisticile spun că o persoană din 10 cu vârsta peste 80 de ani are fibrilație atrială. Alte statistici spun că, în funcție de profil, o persoană din 4 dintre cele trecute de 65 de ani face un episod de fibrilație atrială. La ora actuală, bolile cardiovasculare apar tot mai frecvent la tineri și chiar la copii, în principal din cauza a două obiceiuri nocive care au răspândire endemică. Fumatul este unul dintre factori, pentru boli cardiovasculare în general, în mai mică măsură pentru fibrilație în mod direct. Din fericire, în țările mai dezvoltate, acest obicei este într-un regres evident, procentul fumătorilor scade, dacă statul și societățile de asigurare au luat măsuri de descurajare a fumatului. Pe de altă parte, ce este în creștere, și în țările medii și subdezvoltate, este obezitatea care are două cauze majore: hrana inadecvată, pe de o parte, și sedentarismul pe de altă parte. Și această obezitate predispune și la hipertensiune chiar și la copii, la diabet, doi factori de risc pentru fibrilația atrială, la apnee de somn care este un factor precipitant, dacă nu cauzator de fibrilație atrială, în situația unor pacienți” declară dr. Radu Vătășescu, medic primar cardiolog, supraspecializat în Electrofiziologie Intervențională și în Dispozitive Electronice Cardiace Implantabile (stimulatoare cardiace, defibrilatoare interne și terapie de resincronizare).

De ce apare fibrilația atrială?

În cazul în care o inimă funcționează normal, aceasta se contractă și se dilată într-un anumit ritm pentru a asigura circulația sanguină în tot corpul. În cazul fibrilației atriale, partea superioară a inimii reprezentată de atrii se contractă neregulat și foarte repede, astfel încât mușchiul inimii are o activitate mecanică ineficientă. Fibrilația atrială este provocată de impulsuri electrice anormale care vizează atriile, factorii de risc fiind multipli. “Practic, orice condiție, orice boală care suprasolicită sau modifică structura cardiacă poate să predispună la apariția fibrilației atriale. Dintre cei mai comuni sunt hipertensiunea, insuficiența cardiacă, obezitatea, diabetul, boala ischemică, bolile valvulare. Deci tot ce înseamnă boală cardiovasculară, cu afectarea structurii cardiace, poate să predispună la apariția fibrilației atriale. Pe lângă acești factori, lucru valabil pentru oamenii care au debutul aritmiei la vârste tinere mai ales, există factorii genetici care pot să fie sub forma unor boli monogenice care dau diverse tulburări de ritm sau diverse boli structurale, dar care sunt în general boli rare. Sau pot să fie, mai nou evidențiate și în alte boli, de tip poligenic: există mai multe modificări genetice minore, iar când un pacient le acumulează, îi creează o predispoziție. Această predispoziție este scoasă la iveală de niște factori agravanți sau precipitanți” adaugă doctorulRadu Vătășescu.

Care sunt semnele fibrilației atriale și de ce este importantă vizita la medic?

În cazul fibrilației atriale, prezența ritmului cardiac neregulat sau foarte crescut poate fi percepută sub formă de palpitații sau poate da amețeală, scurtarea respirației, anxietate, oboseală, durere în piept. Însă există și pacienți care nu au deloc simptome. De aceea, medicii cardiologi insistă asupra respectării cu rigurozitate a controalelor medicale periodice, mai ales în cazul pacienților care au factori de risc pentru fibrilația atrială precum vârsta înaintată, hipertensiunea, obezitatea, diabetul, insuficiența cardiacă, hipertiroidia, boala cardiacă ischemică, boala cronică renală, hipertrofia cardiacă, fumatul și consumul moderat sau excesiv de alcool.

“De multe ori, bolile cardiace sunt deja manifeste și severe înainte ca să avem niște semne sau să simțim ceva anume. Frecvent în bolile cardiace, inclusiv în fibrilația atrială, manifestările pot fi reprezentate de scăderea toleranței la efort. Dar adesea, oamenii își restrâng progresiv eforturile pe care le fac astfel încât ei aparent sunt asimptomatici, pentru că de fapt nu-și mai testează capacitatea de efort. Și aceasta se întâmplă frecvent la vârstnici care își spun că e de la bătrânețe dacă de exemplu nu mai pot urca scările ca înainte. Deci nu trebuie să ne bazăm doar pe simptome, de aceea insist asupra controalelor preventive. Oamenii pot fi complet asimptomatici. Dar și aici e discutabil pentru că situația poate sta în felul următor: chiar și oameni în bună condiție, care continuă să facă sport intens și care aparent sunt complet asimptomatici, odată cu restabilirea ritmului normal, când se compară cu ei înșiși cum erau înainte când aparent nu simțeau nimic, în mod evident, le e mai bine la ritm normal decât în aritmie. Fibrilația atrială este una dintre cele mai importante cauze de accident vascular cerebral. De multe ori, este subdiagnosticată sau este diagnosticată în momentul în care a produs deja complicații. Cea mai importantă cauză de îmbolnăvire și de deces din cauza fibrilației atriale este accidentul vascular care, în 80 la sută dintre cazuri, este cerebral” atrage atenția dr. Radu Vătășescu.

Cum se depistează și tratează fibrilația atrială?

În cazul în care o persoană se confruntă cu simptomele fibrilației atriale, aceasta ar trebuie să ajungă cât mai repede la un medic pentru ca boala să fie cât mai repede diagnosticată. “Electrocardiograma este metoda de elecție. Înregistrări electrocardiografice pot să fie făcute inclusiv cu dispozitive portabile. Acum pot să fie ceasuri sau dispozitive care se atașează la telefoane și care sunt capabile să înregistreze un canal de electrocardiogramă. O problemă este că uneori aceste episoade se întâmplă în timpul somnului și pacienții nu le percep sau sunt de scurtă durată, aceasta neînsemnând că nu au risc de complicație.

De aceea, uneori nu le putem surprinde, iar pentru astfel de situații ne gândim la înregistrări de durată mai lungă sau la a instrui pacientul să-și facă astfel de înregistrări. De ce spun acest lucru? De exemplu, în cazul accidentelor vasculare cerebrale, 20% dintre cele care la prima vedere nu au o cauză, au de fapt în spate fibrilația atrială. După unele statistici, e vorba chiar de un accident vascular din 4 care are de fapt la bază fibrilația atrială. E posibil ca oamenii să aibă astfel de episoade care să nu fie detectabile. De aceea, metodele noastre de screening, dincolo de electrocardiograma obișnuită, devin insistente și de lungă durată cu cât avem un pacient cu risc mai mare și cu simptome mai puțin evidente. Sigur că, pe lângă electrocardiogramă, apelăm și la dispozitive care măsoară frecvența cardiacă pe baza undei de puls, cu un tensiometru sau un ceas care măsoară frecvența cardiacă pe baza măsurătorilor cu unde luminoase. Deci un avertisment de la un astfel de dispozitiv trebuie să aducă pacientul la o discuție despre această situație cu doctorul de familie sau cu cardiologul de policlinică. Aceasta pentru că s-ar putea să fie o manifestare incipientă, la început autolimitată și de scurtă durată, a fibrilației atriale” completează specialistul.

La ora actuală, fibrilația atrială se poate trata cu succes. Pe lângă medicație și chirurgie, există tehnici minim invazive prin care pot fi reduse episoadele de aritmie, simptomele severe, iar pacienții pot resimți o îmbunătățire a calității vieții. “Tradițional, de zeci de ani, există medicamentele antiaritmice care modifică proprietățile electrice ale inimii și favorizează terminarea fibrilației atriale sau scad predispoziția la reapariția ei sau fac ambele lucruri. Mai nou, există metodele intervenționale care, pe baza unor tehnici transcateter sau chirurgicale, își propun să distrugă anumite porțiuni din inimă, să le transforme în zone de cicatrice inexcitabile din punct de vedere electric și care să creeze niște bariere între cea mai mare parte a cavităților superioare, a atriilor, de unde vine fibrilația atrială, și zonele care sunt implicate în geneza și menținerea aritmiei, zonele aritmogene. Este vorba despre zonele de țesut din jurul venelor pulmonare, cele care aduc sângele oxigenat de la plămâni și îl varsă în atriul stâng. Astăzi, marea majoritate a pacienților sunt tratați prin tehnici transcateter, minim invazive, prin abord vascular, de obicei femural. Introducem intracardiac catetere, ajungem în atriul drept și în atriul stâng, iar acolo cu diverse surse de energie (poate să fie energie termică, prin încălzire cum e radiofrecvența, prin răcire cum e crioablația, poate să fie laser sau poate să fie prin electroporația, niște șocuri electrice care distrug țesuturile) producem cicatrici inexcitabile care să separe zonele aritmogene de restul țesutului atrial astfel încât inima să funcționeze normal” descrie terapiile intervenționale minim invazive medicul Radu Vătășescu.

În prezent, evoluția tehnologiei face posibilă scurtarea timpului de intervenție și a potențialelor riscuri pentru pacient.

“Electroporația pare cea mai bună în acest moment, deși e o tehnologie nou apărută. Nu mai este atât de dependentă de abilitatea operatorului de a duce cateterul în anumite zone, de a-l aplica bine. Aceste proceduri depind și de manualitatea și înțelegerea operatorului, rămân proceduri înalt operator dependente de abilitatea și de priceperea acestuia. Contează foarte mult abilitatea și experiența operatorului ca să poată face setul de leziuni necesar fiecărui pacient. Electroporația are un avantaj mare pentru că nu mai depinde atât de mult de un contact perfect sau de o zonă perfectă de contact, generând un șoc electric care este selectiv. Aceasta este partea bună: deci nu mai distruge ce este în jur, deci este foarte selectiv pentru fibrele musculare cardiace. Are acest potențial evidențiat de studiile inițiale de a produce rapid izolarea zonelor pulmonare, de exemplu, în proceduri care ajung să nu depășească jumătate de oră. Este o procedură care are un grad mai mare de siguranță decât altele. Energia termică, fie că e cald sau rece, poate să treacă prin structura peretelui cardiac și să afecteze și structurile din vecinătate. Și astfel, pot să apară complicații amenințătoare de viață. În timp ce în cazul electroporației, se distruge rapid zona de interes, fără să afecteze ce este în jur. Apariția acestor tehnologii va crește mult posibilitatea de a trata pacienții care au indicații de a face acest lucru” spune dr. Radu Vătășescu.

Când se recomandă ablația prin cateter?

“În primul rând, pot beneficia de aceste intervenții pacienții cei mai simptomatici, aceia a căror calitate a vieții este afectată, cu atât mai mult cu cât sunt simptomatici la vârste relativ tinere și nu au factori de risc sau sunt bine controlați. La acești pacienți, intervenția le ameliorează mult calitatea vieții și noi ca societate avem de câștigat. Un pacient de 40-50 de ani care vine săptămânal la camera de gardă și are concedii medicale frecvente nu este un om productiv pentru societate. Un om care după o astfel de intervenție nu mai face fibrilație atrială este cu totul altă persoană. Alt tip de pacient care beneficiază intens de ablație este pacientul cu insuficiență cardiacă. Nu toată lumea cu insuficiență cardiacă beneficiază de intervenție, dar la unii pacienți este o interrelație între fibrilația atrială și insuficiența cardiacă: apariția fibrilației atriale cu ritm nejustificat de ridicat face ca acei pacienți să dezvolte sau să-și agraveze insuficiențe cardiace preexistente, dilatări cardiace, disfuncții de ventricul stâng. Acești pacienți care au o componentă de tahicardimiopatie, o componentă de insuficiență cardiacă și disfuncție cardiacă indusă de ritmul rapid sau agravată de ritmul rapid, beneficiază foarte mult de restabilirea ritmului normal. Și aceasta nu numai în privința calității vieții, dar și în privința prelungirii acesteia” descrie categoriile de pacienți la care se recomandă ablația prin cateter dr. Radu Vătășescu.

Rata de succes pentru ablația prin cateter poate ajunge la aproximativ 85% cu tehnicile ablative cele mai noi și la pacienții cu forme de fibrilație atrială autolimitată (paroxistică) și cu profilul clinic cel mai favorabil.

“Reversul medaliei este că rata de recidivă și de reintervenție în aceste proceduri este mare, chiar și pacienții ideali, care sunt cei cu vârsta între 40 și 50 de ani, fără comorbidități semnificative, fără cord dilatat. Chiar și la aceștia, rata de recidivă poate atinge 15-20 la sută. Cu cât pacientul se îndepărtează de profilul ideal, cu atât rata de recidivă e mai mare. Repetarea procedurii, dacă avem dovezi bune că pacientul a beneficiat de această procedură, e relativ frecventă și adesea cu beneficii pentru pacient. De obicei, ne punem problema de reintervenție chiar și când pacientul are simptome, după 6-8 săptămâni de la intervenție, așteptând să se încheie procesul de cicatrizare. Reizolăm aceeași zonă, de obicei, cu mai mult succes decât la prima pentru că nu mai e de parcurs toată zona, sunt câteva puncte unde s-a reconectat și e nevoie de câteva aplicații. Adesea, e un retuș. Rata de succes după reintervenție este semnificativ mai mare decât la procedura inițială” concluzionează dr. Radu Vătășescu.

Material realizat cu sprijinul Johnson&Johnson MedTech

Obiectiv România
Obiectiv România
Articles: 1822

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *