Actualul premier Marcel Ciolacu are un certificat de revoluționar încă din 1992, pe când era mic afacerist la Buzău și student al controversatei Universități Ecologice. Că să obțină acest prim brevet, vânat de mulți oportuniști ai tranziției, a depus un dosar cu declarații olografe despre participarea sa la Revoluție, precum și alte dovezi pe care le-a considerat relevante, arată Recorder, care publică și analizează aceste documente.
Marcel Ciolacu la începutul ședinței de guvernFoto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu
Principalele idei din investigația Recorder:
- Marcel Ciolacu, cel de acum trei decenii, își susține teza eroismului la Revoluție printr-o multitudine de neconcordanțe de timp și de loc. Rolul determinant pe care și-l atribuie în declarații nu e confirmat nici de alți participanți, nici de fotografii, nici de documente relevante.
- Una dintre semnăturile care l-au făcut revoluționar cu acte în regulă e suspectă de fals.
- Premierul oferă informații contradictorii cu privire la locul său de muncă din 1989, de unde susține că și-a început acțiunile îndreptate împotriva puterii comuniste: în dosarul său de revoluționar sugerează că lucra la o întreprindere din Buzău, pe când în CV-ul de prim-ministru în dreptul anilor 1988-1990 apare Întreprinderea Electronica București.
- Deși spune public că nu a avut și nu vânează beneficii de pe urma participării la Revoluție, documente cadastrale de arhivă arată că a fost proprietarul unui teren primit de pe urma certificatului de revoluționar și vândut apoi, în 2007. În plus, în viitorul apropiat ar putea beneficia de indemnizații retroactive de peste 40.000 de euro.
Citește aici integral investigația Recorder despre dosarul revoluționarului Marcel Ciolacu
