Faptul că tăierea aportului caloric, venit din mai puțină mâncare, poate duce la prelungirea vieții, a fost descoperit acum 90 de ani la animale. De atunci, „viață mai lungă la mâncare mai puțină” a fost demonstrată la mai multe specii, de la șoareci, la viermi și maimuțe. Ce întrebări se pun în cazul oamenilor e un lucru care îi frământă pe oamenii de știință, în condițiile în care numărul bolilor grave, cancerul, aduse de stilul de viață crește alarmant în rândul tinerilor.
Masa de pasteFoto: Dusan Zidar / Panthermedia / Profimedia Images
Dacă animalele mănâncă mai puțin, trăiesc mai mult. Studiile făcute de-a lungul ultimelor decenii au descoperit și altceva. Animalele puse pe o dietă cu restricții calorice au avut o probabilitate mai mică de a dezvolta cancerul și alte boli cronice. Ziarul The New York Times a reluat acum acest subiect în condițiile în care un studiu internațional amplu realizat recent a tras un semnal de alarmă cu privire la creșterea numărului cazurilor de cancer în rândul tinerilor.
Carnea roșie, un dușman verificat
Deși există mutații genetice care pot predispune la anumite tipuri de cancer, creșterea numărului de cazuri actuală este atribuită, în mare parte, stilului de viață nesănătos.
Dieta bogată în carne roșie, săracă în fructe, cu conținut ridicat de sodiu, precum și consumul de alcool și tutun, sunt principalele cauze potențiale.
Se consideră, de asemenea, că factorii de risc bine cunoscuți precum obezitatea, diabetul și lipsa de activitate fizică ar putea juca un rol.
Prin urmare, s-ar putea ca o dietă cu restricții calorice să prevină anumite boli cronice și să prelungească speranța de viață?
Oamenii de știință au mai multe ipoteze privind mecanismul de prevenire a bolilor și prelungire a vieții la animale
În pofida tuturor cercetărilor făcute pe animale, care duc spre consens științific, în cazul oamenilor încă rămân multe necunoscute. Experții poartă dezbateri asupra mecanismului exact implicat în procesul „calorii – durată de viață”. Ei nu au stabilit dacă el este influențat mai mult de numărul caloriilor consumate sau fereastra de timp în care sunt luate mesele (regim cunoscut mai cunoscut sub denumirea de post intermitent).
Principala problemă este că oamenii de știință nu înțeleg exact de ce un animal sau o persoană ar putea trăi mai mult dacă mănâncă mai puțin deși rezultatele sunt cunoscute. Ei au măsurat efectul, dar nu au determinat cu precizie natura corelației.
Una dintre teorii este că, la nivel celular, restricțiile calorice fac animalele mai reziliente la stresori fizici. O altă posibilă explicație este că, atât la animale, cât și la oameni, reducerea numărului de calorii consumate încetinește metabolismul, ceea ce ar putea prelungi viața.
Contează orele la care mâncăm?
Însă studiile făcute pe aceste subiecte în ultimii ani au ajuns la concluzii diferite, motiv pentru care cercetătorii au început să investigheze o altă pistă: dacă orele la care consumăm caloriile și intervalul de timp trecut între ele joacă un rol important.
Unul dintre cele mai recente studii, efectuat pe șoareci și publicat în mai 2022 în revista Science, a folosit un grup de control în care animalele aveau acces liber la hrană, un altul care a fost pus pe o dietă cu restricții calorice, și un al treilea căruia, pe lângă restricțiile calorice, i-a fost limitat intervalul de timp în care puteau accesa hrana.
Studiul a concluzionat că șoarecii cărora le-a fost redus aportul caloric au trăit cu 10% mai mult decât cei din grupul de control, iar cei din grupul care a putut consuma hrană doar la anumite ore, cu 35% mai mult. La șoareci, postul intermitent a funcționat.
Postul intermitent ar putea prelungi viața
Există și studii par să contrazică noțiunea că restricțiile calorice și postul intermitent, care de regulă duce la slăbit, extinde viața umană. Pentru că, oricât de contraintuitiv ar putea părea, cercetările au arătat că persoanele clasificate ca fiind supraponderale au un risc de deces mai mic decât cele cu o greutate normală sau sub medie. Dar sunt datele acestea corecte? „Gras și sănătos” nu se corelează cu nicio altă direcție a cercetărilor.
Unii oameni de știință consideră că acest lucru ar putea fi explicat prin faptul că datele nu sunt corecte. Pentru că, involuntar, apare o denaturare a studiilor prin faptul că persoanele cu cele mai scăzute indice de masă corporală sunt mai în vârstă sau suferă deja de o boală cronică.
În pofida cercetărilor făcute timp de aproape un secol oamenii de știință nu pot răspunde categoric dacă prelungirea vieții prin restricționarea calorică, observată la animale, funcționează la fel la fel și la oameni. Dar la animale funcționează, iar avertismentul cercetătorilor este că nu putem avea un mecanism biologic total diferit de cel al speciilor cu care împărțim planeta.
