În mod just, războiul din Coreea este denumit de mulți istorici ‘războiul uitat’, deși a fost unul din primele acte ale luptei dintre cele două mari superputeri, U.R.S.S. și SUA un episod important al Războiului Rece. Această denumire reflectă în mod specific nivelul relativ scăzut de conștientizare și interes public internațional față de acest conflict în comparație cu alte conflicte importante, precum cel de-al doilea război mondial sau războiul din Vietnam.
Razboiul coreean – Batalia de la bazinul ChosinFoto: akg-images / akg-images / Profimedia
Deși a implicat trupe a 17 țări membre ONU care au luptat contra Republicii Nord Coreene și a ‘voluntarilor chinezi’, iar bătăliile au avut proporții epice, nu s-a bucurat de acoperirea media meritată.
Poate pentru că televiziunea nu era atât de dezvoltată, cum s-a întâmplat mai târziu în timpul conflictului din Vietnam, sau poate pentru că în contrast cu alte conflicte care s-au încheiat cu tratate de pace sau alte acorduri care au adus o concluzie clară, războiul din Coreea s-a încheiat cu un armistițiu în 1953, iar starea tehnică de război a rămas în vigoare.
Lipsa unei rezolvări definitive poate contribui la sentimentul că acest război nu a fost complet încheiat și, prin urmare, nu a primit aceeași atenție ca alte conflicte.
Vom încerca să readucem la viață una dintre cele mai dramatice încleștări ale acestui război, bătălia de la lacul (bazinul) Chosin. A fost singurul moment al războiului în care americanii, sprijiniți de aliații lor s-au aflat în dificultate reală, fiind în pericol de a fi încercuiți și tăiată retragerea către bazele din sud.
Pentru a înțelege cum s-a ajuns în acest punct, trebuie să analizăm situația strategic, precum și contextul istoric al primului an de război,
Lupta de la bazinul (lacul de acumulare) Chosin în contextul istoric
Coreea a aparținut japonezilor din 1910 și până la înfrângerea lor totală, în 1945. La finele celui de-al doilea război mondial, sudul peninsulei coreene este ocupat de americani, iar nordul de sovietici, separarea fiind făcută de-a lungul paralelei de 38 de grade.
Un stat socialist, Republica Democrată Coreeană, a fost înființat în nord sub conducerea comunistă totalitară a lui Kim Il Sung, în timp ce un stat capitalist, Republica Coreea, a fost înființat în sud sub conducerea autocratică a lui Syngman Rhee.
Ambele guverne ale celor două noi state coreene au pretins că sunt singurul guvern legitim al întregii Corei și niciunul nu a acceptat granița ca fiind permanentă, premizele unui viitor conflict fiind astfel evidente.
Războiul va începe în iunie 1950, armata nord-coreeană invadând sudul. Beneficiind de echipament sovietic, dar având de partea lor și elementul surprizei, comuniștii avansează adânc în sud.
Trebuie menționat că în acel moment foarte puțini militari americani erau cantonați în Coreea, iar cei aduși în ultimul moment din Japonia, nu erau pregătiți de luptă, suferind și la capitolul echipament. Astfel, trupele comuniste au avansat până în sudul extrem al peninsulei, impingandu-I pe apărători în ceea ce a fost denumit ‘perimetrul Pusan’.
Beneficiind de mandat ONU, americanii vor executa cu succes o debarcare în nord, la Incheon, sub conducerea generalului Douglas MacArthur, comandantul suprem al trupelor din Coreea.
În urma acestei mutări, armata americană preia inițiativa și taie liniile de aprovizionare nord-coreene, forțăndu-i pe aceștia să se retragă cu mari pierderi. Profitând de momentumul obținut, MacArthur avansează spre nord, iar trupele americane ajung până la râul Yalu, care marca granița cu China comunistă.
La mijlocul lunii octombrie, un număr uriaș de trupe chineze trec granița și atacă prin suprindere trupele americane care înaintau. Surpriza este totală, iar trupele aliate sunt date peste cap și încep să se retragă în dezordine spre sud.
Războiul din Coreea – Pușcașii marini americani, 3 dec. 1950
Desfășurarea luptei din bazinul Chosin
Chosin este denumirea japoneză a locurilor, iar americanii au preluat-o, deoarece foloseau hărți japoneze din al doilea război mondial. Bazinul Chosin este un lac artificial situat în regiunea de nord-est a peninsulei coreene.
Bătălia a avut loc de-a lungul drumului de 126 de km care leagă lacul de orașul port Hungnam, de unde trupele americane puteau fi evacuate. Terenul este unul muntos, iar apropierea iernii a făcut că temperaturile să fie foarte scăzute, existând zile cu valori de sub -30 de grade Celsius.
În jurul lacului Chosin aproximativ 25 de mii de soldați, majoritatea americani au fost înconjurați de 12 divizii chineze, însumând peste 120 de mii de oameni. Trupele chineze nu erau corect echipate pentru a lupta în temperaturi arctice, mulți combatanți purtând uniforme de vară.
De asemenea, chinezii aveau mari probleme logistice, trupele ducând lipsa de armament greu și hrană. De cealaltă parte, nici americanii nu aveau o situație roz, gerul afectându-i și pe ei în egală măsură, iar o parte din armament a devenit inutilizabil din cauza temperaturilor.
Încă din prima zi a bătăliei, 27 noiembrie, unitățile chineze au exercitat o uriașă presiune asupra americanilor înconjurați în jurul orașelor Sinhung-ni și Hagaru-ri. Beneficiind doar în mică măsură de aportul artileriei, și complet lipsiți de aviație, chinezii au lansat atac după atac, folosind tactica valurilor umane. Mărturiile veteranilor americani sunt concludente în acest sens, arătând faptul că singurul avantaj al chinezilor era numărul uriaș. Atacând frontal pozițiile americane cu infanteria, chinezii s-au confruntat cu pierderi colosale.
Pe 30 noiembrie, MacArthur ordonă spargerea incercuirii și retragerea spre sud. Pentru a realiza acest obiectiv americanii trebuiau să străbată pasul Toktong, controlat de chinezii care foloseau înălțimile stâncoase ce mărgineau trecătoarea ca poziții strategice.
Concomitent, la est de lacul Chosin, este format Grupul de luptă Faith, denumit după comandantul sau, Colonelul George J. Faith. Format din rămășițe ale regimentelor 31 și 32 infanterie, acesta avea efectivul unui batalion. Rolul său în desfășurarea luptei a fost unul esențial, pentru că a fixat un mare număr de trupe chineze, ușurând considerabil retragerea camarazilor lor spre portul Hungnam.
Beneficiind de un substanțial sprijin aerian (avioanele de lupta F4U Corsair efectuând un impresionant număr de 209 misiuni în doar câteva zile), dar și de comandanți capabili, precum generalul Edward Almond sau legendarul colonel Lewis Burwell “Chesty” Puller, trupele americane au reușit să spargă incercuirea și să se retragă spre sud la începutul lunii decembrie.
„The Chosin Few” sau ce a însemnat bătălia pentru războiul din Coreea
“The Chosin Few” este un termen folosit pentru a se referi la veterani ai Corpului de Infanterie Marină ai Statelor Unite care au participat la bătălia de la bazinul Chosin în timpul Războiului din Coreea. Acești veterani sunt considerați un grup special din cauza curajului și sacrificiului lor în fața condițiilor extreme și a presiunii inamice în timpul acestei bătălii.
Bătălia este și astăzi studiată în academii, fiind dată ca un exemplu de retragere în față unor forțe net superioare numeric. După finalul retragerii, americanii și aliații ONU s-au regrupat și au oprit înaintarea chineză, urmând încă trei ani de război de uzură, până la semnarea armistițiului, în 1953.
Mulți specialiști sunt de părere că dacă trupele comuniste ar fi învins și i-ar fi forțat pe americani să se predea, cursul războiului ar fi fost cu totul altul. Cel mai probabil guvernul american ar fi pierdut sprijinul opiniei publice de a trimite trupe în Coreea, iar celelalte țări ONU care au avut efective în peninsulă cu siguranță i-ar fi urmat exemplul.
Bineînțeles nu se poate spune că Chosin a fost o victorie americană, având în vedere că, tehnic vorbind, este o retragere. Totuși, faptul că trupele americane, în ciuda inferiorității numerice nete, au reușit să-i împiedice pe comuniști în atingerea obiectivelor, este sărbătorit și astăzi în SUA ca o victorie.
Totodată, trupele chineze, slab echipate și cu o logistică dezastruoasă, au suferit pierderi uriașe, numărul exact nefiind publicat nici astăzi de autoritățile chineze. De asemenea, există voci care afirmă că fără succesul acestei retrageri, Coreea de Sud nu ar fi existat astăzi, întreaga peninsulă fiind comunistă, sub conducerea regimului de la Phenian.
Surse:
– Roy Appleman, East of Chosin: Entrapment and Breakout in Korea, 1950
-Martin Russ, Breakout: The Chosin Reservoir Campaign, Korea 1950
– Tucker, Spencer C.; Kim, Jinwung; Nichols, Michael R.; Pierpaoli, Paul G. Jr.; Zehr, Norman R. , Encyclopedia of the Korean War: A Political, Social, and Military History
-Patrick O’Donnell, Give Me Tomorrow: The Korean War’s Greatest Untold Story
Bruce Cumings, The Korean War: A History
Citește și alte articole pe subiect scrise de Andrei Stan:
