Profesorul Daniel David, rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, intervine în dezbaterea generată de sondajul naţional care pune AUR în topul preferinţelor tinerilor și propune o altă perspectivă. El spune, într-un interviu acordat HotNews.ro, că ar trebui acceptat că pot fi oameni, chiar tineri cu şcoală, care se regăsesc în mesajul lor și că „ar fi o greșeală să îi demonizăm”.
Daniel David, rector UBBFoto: Inquam Photos / Alexandru Busca
Să privim altfel sondajul care arată că cei mai mulţi dintre tineri votează AUR, propune profesorul Daniel David. Pentru el, mai relevant nu este că 15% dintre tineri ar vota partidul lui George Simion, ci că restul de 85% nu l-ar susţine.
HotNews.ro a publicat sâmbătă primele date ale unui sondaj realizat în martie la nivel național, care arată că partidul condus de George Simion ar fi primul votat la parlamentare, de către tinerii între 18 și 35 de ani, „dacă alegerile ar avea loc duminica viitoare”.
„Nu sunt atât de îngrijorat”, spune Daniel David. Dar se arată îngrijorat de neîncrederea pe care o exprimă tinerii faţă de Preşedinţie, Parlament sau guvern şi crede că „frustrarea faţă de instituţiile democratice” îi conduce pe aceştia către AUR. Un vot antisistem.
„Cât timp AUR este un partid acceptat în democraţia românească, trebuie să acceptăm şi faptul că pot să fie oameni, chiar tineri, chiar cu şcoală, care se regăsesc în mesajul lor. A-i demoniza e o mare greşeală”, susţine Daniel David.
„E o bătălie democratică normală”
Redăm integral interviul cu rectorul UBB, Daniel David:
HotNews.ro: Un sondaj naţional arată că AUR e partidul favorit printre tinerii de 18-35 de ani. Cum vă face asta să vă simţiţi?
Daniel David: Eu nu mă simt într-un fel anume, pentru că nu sunt politican. Dar, uitându-mă la date, pot spune că înţeleg ce se întâmplă. Şi văd că prototipul tânărului din eşantionul cercetării este cel cu studii medii – 51%. Sunt foarte puţini cu studii superioare, 27%, iar ceilalţi au doar studii elementare. Faptul că un partid care are un discurs mai suveranist prinde la acest prototip de tineri nu este o surpriză.
Păi, acesta este profilul tânărului din România. Sondajul n-a fost făcut doar printre studenţi, el este relevant pentru tânărul român generic, nu?
Daniel David: Aşa este. Şi sunt convins că diferenţele sunt foarte mari în interiorul fiecărei categorii. Dar tânărul generic din România în mare parte este mai deschis spre globalizare şi doar 15% din toată populaţia sau 25% dintre cei care au intenţia de a merge la vot se află în poziţiile pro-suveraniste. Procentul este unul pe care-l vedem şi-n alte ţări din Europa. Totuşi, cei mai mulţi tineri se îndreaptă spre partidele mai deschise spre UE şi NATO, deci care n-au un discurs suveranist foarte puternic. Poate nouă ni se par mari procentele de 15 şi 25, dar ne putem uita invers: 75% sau 85% se află în zona care nu susţine un demers suveranist. E o bătălie democratică normală.
Împărţirea dumneavoastră este între tineri pro-suveranişti şi pro-europeni?
Daniel David: Exact, pentru că celelalte partide mari, probabil PSD, PNL, Alianţa Dreapta Unită, acoperă cea mai mare parte din rest.
Nu sunt atât de îngrijorat de procent. Sunt mai îngrijorat că instituţiile democratice sunt puse pe ultimul loc
Haideţi să-i cunoaştem şi pe cei 15%. Ce ne spune această opţiune despre ei?
Mă uit cu atenţie la datele parţiale. Şi nu mă îngrijorează aşa de tare la fel ca pe alţii, poate şi pentru că mă uit în context internaţional. Dar şi pentru că ele arată că tânărul român are încredere în mediul universitar, în Uniunea Europeană şi în NATO. Asta e un lucru bun, pe care putem construi.
Eu zic că pentru cei care doresc o Românie ancorată în spaţiul vestic, o Românie mai globalizată, în spaţiul UE, e o veste bună. Observăm că tânărul nu are încredere însă în instituţiile democratice: Preşedinţie, Parlament, Guvern şi, surprinzător, chiar în presă. Asta-mi spune că se orientează mai degrabă spre mijloace alternative presei tradiţionale, unde fake news-ul este mult mai răspândit. Şi are această atitutine critică pentru că pare să fie dezamăgit de modul în care funcţionează democraţia în România. În legătură cu această neîncredere trebuie pusă atitudinea antisistem care conduce către un vot AUR. Eu nu sunt atât de îngrijorat de procent, nici de aceste opţiuni. Sunt mai îngrijorat de faptul că instituţiile democratice sunt puse pe ultimul loc. Asta-mi spune că opţiunea pentru suveranism nu vine neapărat în urma unei analize raţionale, cu un calcul al avantajelor şi al dezavantajelor, ci dintr-o frustrare faţă de instituţiile democratice actuale.
„ E momentul ca aceia cărora le pasă de democraţie să se întoarcă pe internet ”
Către TikTok au arătat şi liderii politici că s-ar îndrepta tinerii şi au spus că e nevoie de o reglementare. Ce efect are TikTok-ul şi, în general, reţelele sociale?
Eu cred că e o relaţie bidirecţională, adică se influenţează reciproc. Iar democraţiile şi instituţiile democratice trebuie să înveţe să se întoarcă în spaţiul public prin intermediul reţelelor sociale. Că noi le-am abandonat. Şi atunci cine se manifestă acolo? Alte forţe antidemocratice, care subminează adevărul, care subminează cooperarea şi încrederea. Şi apoi vedem cum indicele de democraţie se prăbuşeşte. E momentul ca aceia cărora le pasă de democraţie să se întoarcă pe internet şi să înţeleagă realitatea reţelelor sociale. Trebuie să aibă o prezenţă acolo. A le interzice e o mare greşeală. Orice interdicţie generează o zonă de revoltă, care se va dezvolta. Or, ţinând cont că pe TikTok se află în mare parte tineri din zona de preadolescenţă şi adolescenţă, ei oricum sunt predispuşi să se opună regulilor. Dacă o să ne trezim că vrem să le punem blocaje acestora, să nu ne mirăm că vor găsi nişte mijloace extrem de creative pentru a reacţiona.
Indiferent de mediu, partidul care adună 15% din tineri propune un set de valori. Credeţi că se identifică tinerii cu acest valori?
Probabil că procentul ăla de 15-20 are aceste valori şi se regăseşte acolo. Dar cred că atitudinea este mai degrabă una împotriva establishment-ului actual. Tinerii în mod normal se revoltă împotriva regulilor, consideră că ţara merge într-o direcţie proastă şi sunt nemulţumiţi de foarte multe lucruri. În cercetarea despre care vorbim, tinerii arată că sunt îngrijoraţi de obţinerea unei slujbe. Or, partidul care s-a manifestat în acest spirit – împotriva establishment-ului, împotriva instituţiilor – este partidul AUR. De aceea cred că au adunat acest procent. Noi ne mirăm când vedem 15-25% pentru un partid suveranist, dar este o mişcare obişnuită pentru tot spaţiul vestic.
„În urmă cu 15 ani nu dădea bine să fii suveranist”
E la modă să fii suveranist? Se întreabă şi Washington Post.
Nu cred că este la modă. Întotdeauna am avut acest segment, doar că acum au curajul să fie mai vocali şi mai prezenţi. Dar avem şi zona de stânga foarte puternică – neomarxiştii sunt la fel de activi şi de puternici, doar că nu sunt reprezentaţi de un partid anume, aşa că se află distribuiţi între celelalte partide. Acum sunt mai vizibile aceste mişcări şi pentru că sunt încurajate de mişcările din spaţiul Uniunii Europene. În urmă cu 15 ani, abia intrasem în UE, începeam să ne dezvoltăm acolo şi nu dădea bine să fii suveranist când beneficiai de faptul că nu trebuie să stai la coadă pentru vize, de exemplu. Acum, însă, suveraniştii încep să fie mai vocali şi sunt încurajaţi de manifestări similare din ţările vestice care au fondat Uniuniea Europeană. Dar, vă repet, doar 15-25%. Aşa că 75-85% au altă opţiune. Rămânem fixaţi pe acest procent de 15-25, dar eu îl înţeleg ca o mişcare naturală, similară tendinţelor de la nivel internaţional.
Deci, deşi cei mai mulţi dintre tineri preferă AUR, ei sunt minoritari, spuneţi…
Sunt minoritari. Dacă adunăm partidele globaliste, observăm că au o majoritate consistentă faţă de cele suveraniste.
Ce efect social poate avea separaţia între „minoritatea” care votează AUR şi „majoritatea” celor care susţin alte partide? Putem pune în acest context reacţiile oamenilor care îi descriu pe tinerii AUR drept „analfabeţi”, „proşti” etc?
Eu cred că asta e o mare greşeală! Cât timp AUR este un partid acceptat în democraţia românească – sigur, un partid care are alte opţiuni faţă de majoritate -, trebuie să acceptăm şi faptul că în populaţie pot să fie oameni, chiar tineri, chiar cu şcoală, care se regăsesc în mesajul lor. A-i demoniza este o mare greşeală. De ce nu ne-am aştepta din partea celor care sunt pro-AUR să-i demonizeze pe ceilalţi, că ar vrea să vândă ţara Uniunii Europene şi, astfel, să înceapă o polarizare care să nu ducă la nimic bun.
„E o ruşine şi dă apă la moară celor care spun că democraţia a eşuat”
Nu vedem deja seminţele unei astfel de polarizări?
Ba da. De aceea spun că ar trebui să penalizăm nu faptul că cineva votează cu AUR, ci tendinţele extremiste la limita legii sau dincolo de lege în toate partidele. Şi să acceptăm că există în societate perspective diferite, unele mai globaliste, altele mai suveraniste, iar oamenii vor alege la vot. Dincolo de faptul că presa a interpretat într-un anumit fel acest rezultat – eu cred că greşit sau nu suficient de ponderat -, tinerii români nu au, într-o majoritate largă, o perspectivă suveranistă. Sunt unii care au această perspectivă. Bun, e opţiunea lor. Dar nu sunt majoritari.
Totuşi, polarizările deja există. Unde se poate ajunge?
Polarizările există şi vin alegerile. Rezultatul poate să ducă la conflicte sociale şi la afectarea democraţiei. De aceea, dacă ne considerăm democraţi, cred că trebuie să ne oprim să-i desfiinţăm pe ceilalţi. Eu n-am văzut, de-a lungul istoriei pe care am trăit-o şi din ceea ce-am citit – că am citit suficient pentru a înţelege societatea -, atâta dorinţă de la liderii politici de a se băga la puşcărie unii pe ceilalţi. Nu doar în România, ci în aproape toate ţările democratice. Or, asta e o ruşine şi nu face decât să dea apă la moară celor care spun că democraţia a eşuat. Trebuie să acceptăm faptul că, dacă cineva are o părere opusă nouă şi fie îşi doreşte o ţară dominată de suveranism, fie îşi doreşte o ţară puternică în NATO şi EU, el nu este inamicul, duşmanul pe care trebuie să-l desfiinţez. Este doar un adversar de idei. Şi, dacă poate să convingă populaţia mai mult decât mine, în cele din urmă, populaţia este suverană. Acesta trebuie să fie mesajul, iar autorităţile trebuie să pedepsească rapid orice deviere de la litera şi spiritul legii în direcţia extremistă. Pe mine mă miră când văd atâtea certuri în Parlament, atâtea atacuri care au ajuns fizice! Chiar nu suntem capabili să reglementăm comportamentul în Parlament şi modul în care funcţionează această instituţie?
Cum aţi descrie, într-un capitol din „Psihologia poporului român”, acest tablou?
Scorul nostru de individualism a crescut. Atenţie, în limba română acest termen are conotaţia de egoism. Or, individualism înseamnă că indivizi autonomi construiesc grupuri pe baza unor valori comune. Colectivismul este cel care creează grupuri pe baza unor relaţii prestabilite, în logica unei familii extinse. Într-o structură a indivizilor autonomi, grupul serveşte individul. Într-o structură a indivizilor colectivişti, individul se sacrifică pentru grup. Iar scorul de autonomie al României pe componenta psiho-culturală a crescut în ultimii ani.
Noi ne apropiem de pragul în care trecem de la o societate colectivistă la una a indivizilor autonomi. Alta e problema noastră acum: că suntem într-o fază de tranziţie, de emancipare. Individul autonom nu e încă benevolent şi empatic, ci se află într-o fază de trecere în care e mai egoist, tentat să nu respecte reguli, care vrea să aibă vocea ascultată, să participe la toate procesele care-l privesc, care de multe ori face confuzie între părerea lui şi adevăr. E o perioadă foarte complicată, mai ales că vine pe un fond educaţional destul de scăzut. N-avem o populaţie înalt educată, stăm prost la acest capitol faţă de media Europei. Sigur că trebuie să trecem prin această fază, dar aici apar riscurile fisurării instituţiilor, când individul cvasiemancipat ajunge să nu mai respecte reguli, instituţii, să considere că el este punctul de referinţă. Sper să trecem cât mai repede prin această fază de emancipare şi să ajungem în faza în care suntem deja empancipaţi, când o să ne pese de societate, de instituţii, o să fim mai toleranţi, o să căutăm cooperare şi o să fim mai benevolenţi.
