Michelle O’Neill a devenit sâmbătă oficial prima republicană, favorabilă unificării cu Irlanda, care conduce guvernul nord-irlandez, o schimbare istorică în această provincie din Regatul Unit, cu un trecut marcat de trei decenii de conflict sângeros, scrie AFP.
Republicana Michelle O’Neill, prim-ministru in Irlanda de NordFoto: Paul Faith / AFP / Profimedia
Lidera Sinn Fein din Irlanda de Nord, în vârstă de 47 de ani, a fost numită prim-ministru după repornirea activității instituţiilor provinciei, boicotate timp de doi ani de unionişti pentru a se opune acordurilor comerciale post-Brexit, pe care le-au denunţat ca o ameninţare la adresa locului Irlandei de Nord în Regatul Unit.
„O zi istorică, o nouă eră”
Adresându-se parlamentarilor reuniţi la Palatul Stormont, ea a salutat „o zi istorică, o nouă eră” şi a promis un legislativ „pentru toţi”, subliniind că ar fi fost „de neimaginat” pentru generaţia părinţilor săi ca un naţionalist să conducă executivul local.
Instituţiile provinciei au fost blocate timp de doi ani din cauza unui boicot al membrilor unionişti ai DUP pentru a se opune aranjamentelor comerciale post-Brexit, pe care le-au denunţat ca o ameninţare la adresa locului Irlandei de Nord în Regatul Unit.
La sosirea sa în Stormont, lidera Sinn Fein pentru întreaga insulă Irlanda, Mary Lou McDonald, a declarat că guvernul nord-irlandez „nu ar putea fi pe mâini mai bune”. „Aceasta este o victorie pentru toată lumea astăzi, o demonstraţie că egalitatea şi incluziunea sunt la ordinea zilei”, a adăugat ea.
În virtutea co-guvernării rezultate din Acordul din Vinerea Mare din 1998, care a pus capăt a trei decenii de conflict sângeros, lui Michelle O’Neill i se va alătura un vice-premier unionist, Emma Little-Pengelly.
Sinn Fein a ieşit învingător la alegerile din mai 2022, o schimbare fără precedent pentru acest partid, care a fost cândva vitrina politică a IRA (Armata Republicană Irlandeză), dar impasul politic a împiedicat-o pe Michelle O’Neill să preia funcţia.
Trebuie creat un guvern local, cu competenţe în domenii precum locuinţele, sănătatea, ocuparea forţei de muncă, agricultura şi mediul. Afacerile de zi cu zi au fost gestionate de administraţie şi Londra în ultimii doi ani din cauza impasului, care a provocat exasperare în rândul populaţiei, scrie AFP, conform Agerpres.
După luni de negocieri cu guvernul britanic, Partidul Unionist Democrat (DUP) şi-a anunţat săptămâna aceasta decizia de a pune capăt boicotului. Acesta dusese la paralizia Adunării şi a executivului local, unde puterea a fost împărţită între unionişti – care s-au angajat să păstreze Irlanda de Nord în tabăra britanică – şi republicani.
Subliniind drumul dificil care urmează, liderul DUP, Jeffrey Donaldson, a susţinut că partidul său „a adus schimbarea pe care mulţi au descris-o ca fiind imposibilă”. El a salutat o „zi bună pentru Irlanda de Nord”, când „locul nostru în Regatul Unit şi pe piaţa sa internă este respectat şi protejat”.
Acest argument este departe de a-i convinge pe cei mai duri unionişti, precum Jim Allister (TUV – Traditional Unionist Voice), pentru care Irlanda de Nord rămâne „în mare parte guvernată de legi străine”, cele ale UE.
Una dintre principalele provocări în implementarea Brexit a fost găsirea unei soluţii care să evite revenirea unei frontiere dure între Republica Irlanda, membră a UE, şi provincia britanică, protejând în acelaşi timp integritatea pieţei unice europene.
O modificare a acestor prevederi negociate între Londra şi Bruxelles în urmă cu un an, numită ‘Cadrul Windsor’ şi care a relaxat controalele asupra mărfurilor, nu a fost suficientă pentru a convinge DUP.
Dar Partidul Unionist condus de Jeffrey Donaldson a acceptat în cele din urmă un acord cu guvernul britanic în această săptămână, considerând că acest text oferă suficiente garanţii şi că elimină graniţa din Marea Irlandei pe care a denunţat-o. Cu toate acestea, această decizie nu este unanimă nici măcar în cadrul partidului său.
Revigorarea instituţiilor din Irlanda de Nord va permite, de asemenea, Londrei să elibereze un pachet de 3,3 miliarde de lire sterline (aproximativ 3,9 miliarde de euro) pentru a sprijini serviciile publice, care s-au confruntat recent cu o grevă de proporţii istorice.
