George Simion, liderul AUR, a propus recent un plan național de locuințe pentru tineri, evocând amintiri ale politicilor comuniste din perioada lui Nicolae Ceaușescu. Deși inițiativa este prezentată ca o soluție pentru criza locuințelor, ea amintește de abordările centralizate ale regimului comunist, când statul construia masiv blocuri de locuințe pentru a controla distribuția și proprietatea asupra acestora.
Simion nu exclude implicarea firmelor private în acest proiect, dar planul va fi gestionat de stat, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la eficiența și transparența unui astfel de program. Într-un context democratic, ideea unui plan masiv de locuințe controlat de stat poate fi problematică, riscând să creeze o dependență excesivă de intervenția guvernamentală, cu potențialul de a reduce eficiența pieței imobiliare și de a întări controlul statului, într-un mod ce amintește de politicile ceaușiste.
Deși intenția de a sprijini tinerii este lăudabilă, gestionarea de către stat a unui astfel de program ar putea duce la probleme similare cu cele întâmpinate în trecut, când locuințele de stat au devenit un simbol al controlului centralizat și al ineficienței economice.
