Un tată care s-a zbătut în zadar să prevină căsătoria forțată a fiicei sale, aranjată de mama acesteia, a primit în față, din partea polițiștilor, un răspuns copleșitor: „De ce te enervezi? Nu așa-i tradiția la voi?” Experții spun că „etnicizarea” reprezintă unul din motivele principale pentru care problema căsătoriilor aranjate nu este rezolvată.
Adolescentă (imagine ilustrativă)Foto: PA Images / Alamy / Alamy / Profimedia
Nicio fată căsătorită forțat nu a putut fi salvată până acum, din cauza neimplicării autorităților, mărturisește Carmen Gheorghe, președinta asociației E-Romnja, în cadrul evenimentului de lansare a primului „Ghid de intervenție pentru cazuri de căsătorii între copii/ căsătorii forțate”.
Deși suntem pe locul 1 în UE la numărul de mame minore, nicio instituție publică din România nu a studiat fenomenul căsătoriilor forțate. Mai mult, legislația nu include nicio mențiune specifică de incriminare a acestor căsătorii.
„Atâta timp cât nu este reglementată legislativ, căsătoria forțată nu poate fi măsurată, prevenită, combătută,” susține Cerasela Bănică, Secretar de Stat în cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
„Avem aici un vid legislativ, care permite, de multe ori, ca prin aceste căsătorii să se săvârșească, de fapt, fapte de trafic internațional de persoane.”
În 2020, mai multe ONG-uri britanice făceau apel la Ministrul de Interne ca să ia măsuri împotriva exploatării sexuale a femeilor în Marea Britanie, în special a româncelor, ce reprezentau naționalitatea exploatată cea mai numeroasă (39%).
Activiștii militau ca Marea Britanie să nu mai fie un „pimp paradise” (paradis pentru „pești”), mai ales cei români, care erau 40% dintre suspecți.
Ultimul recensământ, din 2021, arăta că în România 521 de fete cu vârsta între 11 și 14 ani trăiau în așa-zisă „uniune consensuală” cu partenerii. Dintre acestea, 155 proveneau din mediul urban și 366 din cel rural, primele trei județe fiind Mureș, Dolj și Călărași.
Pentru grupa de vârstă de 15-19, acest număr se ridica la peste 18.500 și, deși nu știm câte dintre aceste fete aveau sub 18 ani, datele reprezintă un indicator relevant pentru a înțelege amploarea fenomenului.
Același recensământ arăta că, la momentul respectiv, aproape 10.000 de femei cu vârsta între 16 și 19 ani erau deja căsătorite.
Potrivit unui articol din Libertatea, în trei județe din nordul țării au fost aprobate, de către instanțele judecătorești, cele mai multe cereri de căsătorie de minori (cu vârsta de peste 16 ani, vârsta minimă legală în România) în perioada 2019 – 2020: Bistrița-Năsăud (55), Suceava (53), Maramureș (50).
Când copiii trebuie protejați de părinți
Elevi dintr-un liceu bucureștean. FOTO: MoiraM / Alamy / Profimedia
Primul principiu în ceea ce privește interesul superior al copilului menționat de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei menționează: „copiii nu trebuie să mai fie considerați proprietatea părinților, ci trebuie să fie recunoscuți ca indivizi având propriile drepturi și nevoi.
Raportul de control tematic privind investigarea și soluționarea cauzelor privind infracțiuni la viața sexuală cu victime minore, realizat de Inspecția Judiciară în 2022 precizează că, de multe ori, relațiile de acest fel dintre victima minoră și autor încep cu acordul familiilor acestora.
Faptul că organele de urmărire penală nu iau în calcul infracțiunile săvârșite de părinții adulți ai celor doi, consimțirea sau încurajarea întreținerii relațiilor intime și/sau căsătoriile ci, din contră, le consideră drept elemente de atenuare a răspunderii penale, acest lucru lasă victimele minore lipsite de orice fel de protecție.
„Am avut un caz în care, după ce am intervenit noi, fata a intrat sub protecția DGASPC, care a reintegrat-o în familie și care, câteva luni mai târziu, a căsătorit-o. La fel și în alte cazuri. Uneori am reușit să stagnăm puțin procesul, dar, în cele din urmă, fetele tot au fost căsătorite,” spune Anca Nică, coordonatoare în asociația E-Romnja.
Autoritățile nu intervin așa cum ar trebui, susține E-Romnja, nu fac monitorizare, nu dispun de servicii specializate, de multe ori, audierile fiind realizate chiar în prezența părinților sau rudelor.
„Într-unul din cele mai grave cazuri pe care le-am avut, deși s-au implicat inclusiv DIICOT-ul și Interpolul, tot nu am reușit să împiedicăm căsătoria. Este, în continuare, una dintre cele mai dureroase exemple pentru noi, ca organizație”, povestește Anca Nică.
„Am fost sesizați de tatăl unei fete, să-i spunem Cătălina, în vârstă de 14 ani că fata lipsește de acasă de mai multe zile și că urmează să fie căsătorită de către mama ei biologică. Ne-am deplasat la fața locului și am aflat că părinții Cătălinei se despărțiseră când ea era foarte mică; mama plecase, iar copilul rămăsese în grija tatălui și a bunicilor paterni.”
Cătălina mergea la olimpiade și era ceea se poate considera „un copil bun”.
După ce i-a scris cu câteva luni înainte, spunându-i că îi pare rău că a plecat și că vrea să o cunoască, mama a plănuit petrecerea unui weekend în București alături de fiica sa, la care tatăl și bunicii nu s-au împotrivit. Cătălina își dorea să își cunoască mama, care era stabilită în Spania.
„S-a măritat!” este mesajul pe care tatăl l-a primit duminică seara, la câteva ore după ora agreată de reîntoarcere acasă a fetei. A încercat prin diverse forme să o contacteze, dar fără succes.
În ciuda sesizării la Poliție, bărbatul nu avea dreptul să recupereze fata — nu exista o hotărâre judecătorească care să fi stabilit în grija cui rămâne copilul, deși mama plecase cu un deceniu în urmă.
În următoarele zile, tatăl a urmărit neputincios înregistrările ceremoniei de căsătorie postate pe Facebook, iar când s-a adresat din nou Poliției cu dovada a ceea ce s-a întâmplat, insistând că vrea să își recupereze copilul, răspunsul organului de ordine l-a izbit în față: „Dar de ce te enervezi așa? Nu așa-i tradiția la voi?” (n.r.- familia în cauză aparținea comunității rome).
Poliția din București a intervenit și, împreună cu familia, au căutat fata la adresa bunicilor materni. Era prea târziu. Nu doar că fata se mutase împreună cu mama într-un alt județ, urmând să se stabilească ulterior în Spania, dar, de vineri până luni, mama reușise să îi schimbe Cătălinei domiciliul din buletin: adresa actualului partener al mamei.
În cele din urmă, poliția a reușit să dea de mamă și de fiică. Cătălina a fost chemată la secție și audiată de față cu mama sa.
„Legea spune clar că într-o astfel de situație, când părinții pot fi agresori sau complici la abuz, aceștia nu au voie să participe la audieri, ci o altă persoană autorizată trebuie să reprezinte interesele fetei”, mai spune Anca Nică.
Deși tatăl a avertizat pe toată lumea că dacă nu reușește să-și recupereze copilul în următoarele două zile nu-l va mai vedea niciodată, acesta a fost asigurat că un minor nu poate fi scos din țară fără acordul celuilalt părinte. Nu s-ar fi putut înșela mai rău. Cătălina a fost căsătorită și a rămas însărcinată la scurt timp.
Căsătoria minorilor cu vârsta de peste 16 ani. Ce spune și ce face legea?
Anul trecut, Anglia a interzis complet mariajul persoanelor sub 18 ani, amenințând cu închisoarea persoanele care aranjează astfel de căsătorii.
În același timp, Codul Civil românesc permite căsătoria persoanelor care au împlinit 16 ani „sub motive temeinice”, în baza unui aviz medical în care se precizează că minora „este clinic sănătoasă şi nu figurează în evidenţe cu infecţii contagioase, boli cronice sau psihice”, deci „este aptă pentru căsătorie”, cu încuviințarea părinților sau a tutorelui.
Cerasela Bănică de la CNCD precizează că această dispoziție are câteva lacune legale serioase care pun în pericol siguranța minorului. Printre acestea se numără faptul că nu sunt prevăzute o vârstă maximă a celuilalt soț/soție și nici o diferență de vârstă minimă.
De asemenea, nu există o definiție clară a „motivelor temeinice”, iar de aici rezultă o practică judecătorească neuniformă lăsată la latitudinea fiecărei instanțe.
„Printre motivele temeinice menționate de judecători se numără: dorința părților de a întemeia o familie, susținerea preoților, încuviințarea părinților, lipsa anchetelor sociale”, subliniază Cerasela Bănică.
Tot ea adaugă că foarte puține dosare ajung în instanță, majoritatea fiind clasate pe motive de probe insuficiente sau împăcarea părților; iar cele care ajung în instanță sunt judecate preponderent drept acte sexuale cu un minor și rar ca situații de viol, chiar și atunci când diferența de vârstă este mai mare de cinci ani.
Printre motivele principale pe baza cărora judecătorii din România stabilesc că mariajul a fost consensual, se numără: nașterea copiilor, acordul părinților, conviețuirea cu autorul de multă vreme, faptul că au avut relații anterioare de amiciție, că provin din comunitățile de romi, unde aceasta este o practică frecventă… (extras din prezentarea Ceraselei Bănică din cadrul evenimentului de lansare a Ghidului de intervenție pentru cazurile de căsătorii între copii/căsătorii forțate).
„Ghidul avertizează de faptul că atunci când există o suspiciune de căsătorie forțată între copii, nu trebuie niciodată încercată medierea cu familiile celor două părți. Autoritățile pot urma niște pași clari care ar crește șansele de combatere a acestui tip de violență asupra femeilor/fetelor, iar intervenția trebuie făcută întotdeauna cu respect și grijă pentru victime, și nu ca forme de a pedepsi comunități/familii,” adaugă Carmen Gheorghe, președinta E-Romnja.
„Așa e la ei”
Festivalul internațional de teatru rom, în cartierul Ferentari, București. FOTO: Vadim Ghirda / AP / Profimedia
Asemenea multor altor probleme, precum cea a mamelor minore sau a violenței domestice, căsătoriile forțate sau timpurii sunt adesea puse pe seama etniei, a cutumelor, a tradiției.
Probabil cea mai gravă consecință a etnicizării acestei situații este lipsa de intervenție din partea organelor de lege; din sesizările experților care ajung la E-Romnja, se trage o singură concluzie: poliția nu intervine.
În urma unei anchete jurnalistice realizată în 2021 într-o comună din județul Galați, a ajuns în atenția publică faptul că în doi ani și jumătate o sută de fete cu vârste cuprinse între 11 și 15 ani născuseră.
Mediatorul comunitar raporta atunci că vârsta la care ajung fetele să se căsătorească scădea tot mai mult (până la șapte ani) și că încercările lui de a informa autoritățile statului nu se soldau cu nicio intervenție, nici la nivel local, nici județean. Motivul era etnia majoritară a comunității.
Roxana Oprea, expertă în egalitate de șanse în cadrul E-Romnja este de părere că „etnicizarea căsătoriilor forțate sau a celor între copii este o practică atât în rândul poliției și a magistraților, cât și a lucrătorilor sociali, profesorilor și a multor alte categorii care ar trebui să intervină. În loc să protejeze victimele, mulți profesioniști din diferite sisteme ale statului motivează cultural astfel de practici.”
Foarte rar, o căsătorie forțată are loc peste noapte; de cele mai multe ori, ea este un proces care se petrece treptat, cu implicarea, complicitate sau simpla ignorare din partea multor categorii, de la părinți și profesori și până la experți a căror meserie îi obligă să intervină și să prevină astfel de căsătorii.
O dovadă reprezintă și faptul că sesizarea organelor de poliție se face preponderent de către unitățile medicale și DGASPC; nicio instituție educațională nu a făcut până acum vreo astfel de sesizare!
Oprea mai adaugă că a spune „așa e la voi, nu ne băgăm” reprezintă o jignire, o discriminare care nu face decât să distragă atenția de la ceea ce ar trebui să fie o prioritate pentru instituții:
„Asemenea răspunsuri plantează în mintea unui copil că este normal ce se întâmplă și că nu trebuie raportat nimănui. „Așa e la voi” reprezintă un stereotip și un profil de victimă și nu există așa ceva; nimeni nu corespunde unui profil de victimă a căsătoriei forțate, pentru că așa ceva nu există”.
Un articol The Economist arăta că experții în dezvoltare la nivel mondial sunt la unison de acord cu faptul că educația fetelor este una dintre cele mai eficiente modalități de a diminua o gama largă de maladii sociale.
Că fetele alfabetizate trăiesc vieți mai lungi, mai sănătoase și sunt expuse unui risc mai scăzut de a fi căsătorite la vârste fragede, de a deveni mame adolescente sau de a suferi de violență domestică.
Între timp, fetele și femeile rome continuă să reprezinte una dintre cele mai discriminate categorii din societate.
