La fiecare trei secunde o persoană este diagnosticată cu demență. Potrivit statisticilor Societății Internaționale a Bolii Alzheimer, aproximativ 55 de milioane de oameni trăiesc cu această boală, iar 10% dintre ei au început să dezvolte simptome înainte de 65 de ani, caz în care se discută despre demența timpurie. Printre factorii de risc ai tulburărilor neurodegenerative cu debut precoce se numără abuzul de alcool, depresia și izolarea socială.
Demență timpurieFoto: © Atthapon Raksthaput | Dreamstime.com
Demența este o afecțiune caracterizată prin deteriorarea progresivă a funcțiilor cognitive, cum ar fi memoria, gândirea, judecata și capacitatea de a învăța. De obicei, apare la vârste înaintate, însă există și situații în care simptomele se instalează înainte de 65 de ani. Potrivit studiilor, cea mai frecventă formă de demență precoce este boala Alzheimer (55% din cazuri), urmată de demență vasculară (11%), demență frontotemporală (3%), demență asociată bolii Parkinson (3%), demență cu corpi Lewy (2% ) și afazie progresivă primară (2%).
Demența cu debut precoce este rară însă. Un studiu efectuat în Norvegia a scos la iveală că apare la 163 din 100.000 de indivizi.
Ce este demența cu debut precoce și cum se diferențiază de demența tipică
Boala Alzheimer cu debut precoce se diferențiază de cea cu debut tardiv. Persoanele cu boală Alzheimer tipică prezintă o combinație de modificări în gândire și memorie cauzate de boala Alzheimer, plus acele schimbări care fac parte din procesul normal de îmbătrânire. Zonele creierului care se modifică cel mai mult odată cu îmbătrânirea normală sunt lobii frontali. Lobii frontali sunt responsabili pentru multe funcții cognitive diferite, inclusiv memoria de lucru – capacitatea de a ține informația în minte și a o manipula – și înțelegerea problemelor cu care se confruntă cineva.
Acest lucru înseamnă că, în ceea ce privește funcția cognitivă, persoanele cu demență cu debut precoce pot prezenta probleme relativ izolate ale memoriei episodice – adică abilitatea de a forma noi amintiri pentru a-și aminti evenimentele recente din viața lor. În schimb, persoanele cu boală Alzheimer cu debut tardiv întâmpină probleme atât cu memoria episodică, cât și cu memoria de lucru și înțelegerea.
De asemenea, pacienții cu Alzheimer cu debut tardiv prezintă o deteriorare mai mare a cogniției și funcțiilor zilnice decât cei cu boală Alzheimer cu debut precoce, cel puțin în stadiile incipiente.
Cu toate acestea, dat fiind că și percepția lor este afectată, cei cu boală cu debut tardiv nu conștientizează la fel de mult aceste dificultăți. În schimb, cei cu demență timpurie tind să se confrunte adesea cu stări de depresie în legătură cu situația lor și cu anxietate în privința viitorului. Mai mult decât atât, datele recente sugerează că, în cazul lor, boala e mai agresivă, având o progresie mai rapidă.
Un alt aspect tragic al bolii Alzheimer cu debut precoce este că afectează întreaga familie, mai mult decât boala cu debut tardiv. Copiii, adolescenții și tinerii adulți nu se mai pot baza pe părinții lor. Partenerii de cuplu ai pacienților au o responsabilitate în plus, pe lângă îngrijirea copiilor, treburile casnice și locul de muncă.
Factorii care cresc riscul de demență timpurie
Un nou studiu, publicat recent în JAMA Neurology, a identificat 15 factori de risc cheie care ar putea crește riscul dezvoltării demenței înainte de 65 de ani. Noul studiu a urmărit mai mult de 350.000 de persoane cu vârste sub 65 de ani din cadrul UK Biobank, o bază de date biomedicale, pentru a obține informații despre riscurile demenței timpurii. După analizarea unei game largi de factori, inclusiv influențe genetice și factori de mediu, au reușit să identifice factorii cheie care cresc riscul demenței cu debut precoce.
„Toți acești factori cresc riscul de demență, deoarece conduc la aceleași mecanisme fundamentale care amenință creierul. Aceste mecanisme includ inflamația și activitatea crescută a substanțelor chimice dăunătoare numite radicali liberi. Cel mai important, acești factori amenință metabolismul cerebral, adică afectează modul în care creierul poate utiliza glucoza ca sursă de energie. Demența este consecința unui metabolism cerebral compromis”, a explicat dr. David Perlmutter, medic neurolog și membru al Colegiului American de Nutriție.
Iată factorii de stil de viață și de sănătate care contribuie la demența timpurie:
- 1. Nivel scăzut de educație,
- 2. Statut socioeconomic scăzut,
- 3. Două copii ale genei APOE4,
- 4. Consum exagerat de alcool,
- 5. Izolare socială,
- 6. Deficit de vitamina D,
- 7. Nivel crescut al proteinei C-reative,
- 8. Forță de strângere a pumnului scăzută,
- 9. Evitarea totală a alcoolului,
- 10. Probleme de auz,
- 11. Diabet,
- 12. Boli de inimă,
- 13. Depresie,
- 14. Hipotensiune ortostatică,
- 15. Accident vascular cerebral.
Interesant e că aceleași probleme de stil de viață care amenință creierul la persoanele mai tinere sunt identice cu cele care pregătesc terenul pentru demență și la persoanele mai în vârstă.
Specialiștii observă că factorii de risc împărtășesc un grad de interdependență.
„De exemplu, o persoană care consumă excesiv alcool e mai mai predispusă să se confrunte cu malnutriție și deficit de vitamine, slăbiciune, pierderea forței musculare, precum și boli neuropsihiatrice precum depresia. Astfel de persoane au, de asemenea, un risc mai crescut de tulburări metabolice, inclusiv hipertensiune arterială, diabet, boli cardiovasculare și accident vascular cerebral,” a subliniat dr. Arman Fesharaki-Zadeh, neurolog comportamental, neuropsihiatru și profesor asistent de psihiatrie și neurologie la Yale School of Medicine.
E foarte probabil ca acești invizi să aibă și niveluri mai ridicate de proteină C-reativă din cauza unei stări proinflamatorii. De asemenea, ar putea să se izoleze din cauza unei depresii subiacente, ceea ce ar duce la consum de alcool excesiv. Aceste modele comportamentale ar putea avea drept consecință o serie de afecțiuni medicale cronice, inclusiv hipertensiune arterială, diabet, precum și accident vascular cerebral.
În ceea ce privește factorii de risc imposibil de modificat, cum ar fi prezența celor două copii ale genei APOE4, dr. Fesharaki-Zadeh a precizat că aproximativ 25% din populație poartă cel puțin o copie a acestei gene.
„Indivizii cu APOE au un risc clar de a dezvolta boala Alzheimer. Pentru a fi mai specific, dacă o persoană are o singură copie a APOE4, riscul de a dezvolta boala Alzheimer este triplu, iar pentru cei cu două copii ale APOE4, acest risc poate crește de până la 12 ori,” a atras atenția neurologul de la Yale.
Ce poți face ca să-ți scazi riscul de Alzheimer timpurie
Conform Centrului pentru Controlul și Prevenția Bolilor din SUA (CDC), aproape 40% dintre toate cazurile de Alzheimer și demență pot fi prevenite sau amânate prin modificarea stilui de viață și evitarea bolilor cronice precum diabetul și hipertensiunea arterială.
Iată câteva lucruri pe care oricine le poate face pentru a-și îmbunătăți memoria și a-și reduce riscul de demență:
- Practicarea exercițiilor fizice,
- Adoptarea unui stil alimentar mediteranean,
- Evitarea consumul de alcool, cannabis și droguri,
- Somnul de calitate,
- Participarea la activități sociale,
- Practicarea unor activități noi care stimulează creierul: ascultă muzică, practică mindfulness și menține o atitudine pozitivă.
„Practicarea zilnică a exercițiilor fizice poate avea beneficii extinse, care includ îmbunătățirea funcției neurocognitive, datorită efectelor bine stabilite asupra neurogenezei (formarea de noi neuroni și noi sinapse), vasculogenezei (formarea de noi vase de sânge), precum și beneficiile cunoscute și stabilite asupra stării de spirit”, a precizat dr. Fesharaki-Zadeh.
Neurologul recomandă, de asemenea, adoptarea unei alimentații după modelul mediteranean și învățarea unor tehnici de stimulare cognitivă, de îmbunătățire a stării de spirit și de promovare a interacțiunii sociale.
„Stimularea cognitivă poate implica participarea la diferite cursuri, înseamnă să înveți pe tot parcursul vieții o limbă străină, să cânți sau să dansezi. Îmbunătățirea stării de spirit poate implica practicarea regulată a tehnicilor de reducere a stresului, cum ar fi mindfulness și yoga, în timp ce stimularea socială este esențială pentru sănătatea generală, mentală și cognitivă. Conexiunile sociale de calitate ar trebui să fie încurajate și cultivate tot mai mult”, a completat dr. Fesharaki-Zadeh.
Dr. Perlmutter completează lista cu menținerea sub control strict a nivelului de zahăr din sânge – chiar și în absența diabetului zaharat – și asigurarea unui somn adecvat și odihnitor.
Sursa foto: Dreamstime.com
